Iulian a luminat un sat! Tu ce faci?

De cele mai multe ori, e mult mai simplu să ne plângem de ceea ce ne deranjează decât să ne punem pe treabă și să încercăm să facem o schimbare. Din fericire, mai sunt și oameni care, în loc să stea cu mâinile în sân și să aștepte ca altcineva să rezolve problemele, încearcă și reușesc să pună umărul la schimbare. Astăzi o să vă povestesc despre unul dintre puținii care pun binele celor din jur înaintea propriului bine: Iulian Angheluță – fondatorul Asociației Free Miorița.

În copilărie a fost influențat de poveștile de călătorie ale lui Jules Verne sau de ideile din revista Start spre viitor. Acesta era pe-atunci universul lui. A urmat prima bicicletă, un Pegas Practic, care a dat startul la descoperirea lumii exterioare.

„Anumite situații din copilărie și-au pus amprenta asupra felului meu de a fi. Dorința de a explora și de mă aventura s-a împlinit, chiar dacă nu o pot considera o meserie, ci mai degrabă o ocupație permanentă. La fel și voluntariatul. Ocupațiile trecătoare au însemnat operator în studiouri audio și video, operator de teren în studii sociologice, funcționar la Consulatul Italiei, publicitar sau curier pe bicicletă”.

Iulian a absolvit Liceul Teoretic Ion Neculce din București și este licențiat în Științe Juridice și Comunicare și Relații Publice. Utima decadă a însemnat pentru el multe nopți nedormite și weekenduri petrecute prin birourile unor agenții de publicitate, dar și o redescoperire interioară. De curând, Iulian a ales să-și dea demisia și să plece prin țară cu bicicleta pentru a aduce lumină în satele neelectrificate din România.

A participat la cel mai mare raliu caritabil din lume

Iulian Angheluță este implicat de mulți ani în proiecte de voluntariat și acțiuni sociale, ecologice ori culturale. A început din școala generală, la adunările pionierești sau în acțiunile de strâns maculatură și castane. Inițial, ca simplu participant, apoi a ajuns să le organizeze. Povestea a crescut în timp, ajungând la acțiuni de ecologizare la Vadu şi la acțiuni de strângere și distribuire de încălțăminte, îmbrăcăminte și articole personale pentru copiii din satul Cotic, județul Vaslui, sau pentru copiii de la Centrul de plasament din Tâncăbești. De doi ani, Iulian a înființat Asociația Free Miorița prin care a generat proiecte și acțiuni care îmbină partea socială cu dorința sa de explorare și aventură.

Prima acțiune de acest gen a fost Dacioți până-n Mongolia, când Iulian a făcut parte din primul echipaj care a terminat cu succes The Mongol Rally, cel mai mare raliu caritabil din lume, la bordul unei Dacii 1310. „De altfel, aceasta cred că a fost și singura Dacie ajunsă vreodată în Mongolia”, spune el.

A urmat apoi Lumină pentru Ursici, o misiune în urma căreia acest mic sătuc pierdut la poalele Munților Șureanu (Ursici) a devenit primul din România ale cărui case sunt iluminate cu panouri fotovoltaice. Peste 50 de oameni pot acum să aprindă un bec de la întrerupător sau pot să-și încarce telefoanele mobile, fără a fi nevoiți să meargă la 15 kilometri depărtare. „Când a văzut panoul la el pe casă, un bărbat din Ursici mi-a zis că acum poate şi el să vorbească, în sfârşit, cu cineva la telefon. Înainte cobora 15 kilometri până jos, în satul în care exista curent electric, ca să-şi încarce telefonul mobil la o priză. Îl închidea noaptea, ca să-i ţină mai mult bateria şi să poată vorbi când are vreo nevoie”, povestește Iulian despre realitățile dure pe care le întâlnește.

Într-o altă misiune, din aprilie anul acesta, Iulian a dotat școala din satul Ineleț, județul Caraș-Severin, cu patru panouri fotovoltaice, patru calculatoare și două imprimante. „Ne-am dorit să realizăm acțiunea Lumină pentru copiii din Ineleț, astfel încât cei trei micuți din Ineleț, sat neracordat la rețeaua de electricitate, să aibă acces la lumină și o șansă la o educație normală”, povestește Iulian.

„Să ne eliberăm de fatalismul mioritic”

Cel mai recent proiect gândit de Iulian Angheluță este Lumină pentru România. Iulian va explora țara pe bicicletă, pentru a culege „realități mioritice” și pentru a identifica pe teren cazurile care au nevoie de lumină: familii cu mulți copii, școli fără curent și fără calculatoare, gospodării defavorizate. „La final voi fi pedalat peste 6.000 de kilometri prin toate regiunile istorice, nu doar prin România administrativă, și voi fi descoperit o altă Românie.” Așteptări? „Destul de mari, sincer. Mi-aș dori o implicare mai puternică a oamenilor din toată România și în special a celor cu putere de decizie și a autorităților pentru rezolvarea problemelor sociale.”

Iulian e preocupat de zecile de mii de oameni și de școli neracordate la electricitate și de «întunericul» în care locuiesc sute de mii de români, în localități fără drumuri pietruite, fără utilități și fără acoperire GSM. „E greu să mergi înainte prin beznă. Pe scurt, aș vrea să ne eliberăm de fatalismul mioritic”, adaugă el.

Nu e deloc ușor ceea ce face Iulian. Acțiunile asociației s-au derulat întotdeauna pe teren. Iar pe teren, orice pregătire poate fi dată peste cap de diverși factori – ploaie, furtună, lipsa semnalului GSM – sau de topografia locului. „Însă, în situații dificile sau neprevăzute, oamenii devin solidari, iar țelul comun ne face să fim, pentru moment, ceea ar trebui să fim mereu. Îmi place dorința de a explora și de a ajuta, de a pune umărul la o cauză comună pe care nu o vedem din pricina rutinei zilnice.”

„Nu toate proiectele pot genera expunerea dorită, și atunci ele nu mai sunt selectate”

Lui Iulian i-a fost destul de greu să convingă companiile să îi sprijine proiectele. „Societatea civilă, în particular, și oamenii, în general, demarează multe proiecte și acțiuni faine care au nevoie de susținere materială. Sunt sigur că multe companii și-ar dori să se implice mai mult, dar există anumite constrângeri. Companiile sunt asaltate de propuneri, iar multe proiecte interesante poate nici nu ajung la decident. Pe de altă parte, nu toate proiectele pot genera expunerea dorită de companii, și atunci ele nu mai sunt selectate”, explică Iulian.

S-a străduit și a reușit totuși ca acțiunile sale să fie susținute financiar de Petrom sau f64 (în raliul caritabil Dacioți până-n Mongolia), iar UniCredit Țiriac Bank i-a fost alături în misiunile de la Ursici și de la Ineleț. La cele două acțiuni de pe teren a fost însoțit și de voluntari din cadrul UniCredit, oameni care au venit cu dorința de a ajuta și au pus umărul la reușita acțiunilor.

„Cred și simt că există o mare dorință de implicare socială. Oamenii vor să ajute – fiecare după puteri –, să fie parte dintr-un angrenaj social care să miște România. Din păcate, foarte mulți sunt anchilozați și resemnați și rămân în zona fatalismului mioritic. În plus, trebuie să schimbăm și structurile sistemului dacă vrem acea Românie”, spune cu tărie Iulian. Crede că oamenii au simțit că acțiunile lui sunt făcute cu sufletul. „Ne-au fost alături susținători, donatori și voluntari. Campania Dacioți până-n Mongolia este și acum recunoscută de oamenii din toată țara, iar la Ursici și Ineleț am avut pe teren peste 20 de voluntari la fiecare acțiune. Avem încă nevoie de voluntari și ne dorim să fim cât mai mulți, mai ales în cazurile noii campanii Lumină pentru România”, mai spune Iulian.

Este un drum lung și anevoios până la reușita unui proiect, dar și satisfacțiile sunt pe măsură. Crâmpeie de viață. Chipul unui bătrân căruia a reușit să îi aducă lumina în casă sau curiozitatea unui copil la apăsarea tastelor și a mouse-ului. Peisajele extraordinare ale României și uimirea că la finalul unei zile de pedalat prin sate și comune a cunoscut oameni simpli, cu inima și poarta deschisă unui necunoscut. Libertatea extraordinară pe care o ai când pedalezi singur pe un drum asfaltat sau prin păduri. Bucuria de a primi un e-mail de la un voluntar care vrea să îi fie alături… Toate aceste lucruri întâlnite de Iulian în drumurile sale l-au făcut să simtă că efortul depus a meritat.

Articol preluat din Revista Cariere de iulie. Pentru detalii legate de abonare, click aici