Richard Branson: Fii lider, nu şef!

Pentru că de cele mai multe ori angajatul vrea să spună, “OK, nu sunt de acord cu tine, dar o voi face pentru că aşa spui tu. Dacă nu merge, voi fi primul care îţi va reaminti că nu a fost ideea mea.” În lumea afacerilor de astăzi, ploconirea în faţa şefului e un anacronism. Şi, invers, s-o faci pe şeful nu este o calitate de dorit la un manager sau la oricine altcineva.

Din fericirea, atitudinea s-a mai schimbat atât acasă, cât şi la birou. Dezbaterile sănătoase erau un mod de viaţă la noi în casă. Deşi mama avea, de obicei, ultimul cuvânt (şi încă îl are), sora mea şi cu mine am fost încurajaţi să ne exprimăm opiniile în legătură cu aproape orice. Totuşi, la şcoală lucrurile au stat diferit. Dislexia şi răzvrătirea mea au însemnat că eram destinat să fiu propriul meu şef. Sau, aşa cum a pus problema directorul şcolii când m-am lăsat de şcoală în adolescenţă, “Felicitări, Branson. Presupun că vei merge ori la închisoare, ori vei deveni milionar.”
După cum s-a dovedit, din acea zi am fost suficient de norocos să fiu propriul meu şef şi nu am ajuns la închisoare decât o singură dată, pentru scurt timp.

Latina nu a fost niciodată materia mea favorită – de fapt, nu cred c-am avut vreo disciplină favorit în afară de sport – dar un anume cuvânt pe care l-am auzit la ora de latină care mi-a rămas în memorie. Este vorba de verbul “educere.” Îmi amintesc că am fost foarte surprins să află că rădăcina cuvântului educaţie înseamnă de fapt a conduce spre ceva. Până în acel moment crezusem că educaţia este o simplă metodă să memorezi lucruri. În timp ce un profesor de şcoală slab, la fel ca un şef, va preda sau va conduce impunându-şi opiniile, un profesor bun şi un lider vor face exact opusul şi vor extrage opinii şi păreri de la elevii sau colegii lor.

Dacă observaţi că dvs. şi managerii pe care îi aveţi ajungeţi mereu în poziţia de a da ordine în loc să ascultaţi ce opinii au şi ce decizii iau angajaţii, în ciuda eforturilor depuse, mai întâi priviţi puţin modul în care birourile în care lucraţi sunt dispuse. O mare parte a structurii managementului tradiţional începe de la cărămizi şi mortar în cele mai multe clădiri de birouri, care se ranforsează la birourile de pe colţ, de la ultimul etaj şi până la ultimul nivel de la subsol, unde angajaţii stau la lumină artificială pentru că nu au ferestre.

Astfel de planuri ierarhice sunt complet absente din modul de gândire la locul de muncă. La Virgin nu am construit clădiri de birouri din sticlă şi oţel. În cariera mea am lucrat numai din trei locuri: de pe ponton, de acasă şi din hamac. Companiile noastre sunt localizate toate în clădiri proiectate conform nevoilor lor, iar adresa celui mai apropiat birou central spune totul: The Old Schoolhouse, care seamnănă cu orice altceva în afară de o catedrală corporate.

Încă din zilele de început ale companiei noastre ne-am instalat scaune balansoare în magazinul cu discuri, unde ne invitam clienţii să asculte muzică şi să stea la discuţii cu angajaţii noştri, în loc să încercăm să le vindem repede ceva şi să-i poftim la plimbare. Am fost tot timpul un fan dedicat birourilor deschise. Cele mai multe spaţii de birouri ar trebui să aibă spaţii de brainstorming, de relaxare şi bucătării, unde oamenii care lucrează împreună pot să interacţioneze firesc. Zidurile despărţitoare, uşile, birourile şi contuarele de verificare nu sunt altceva decât bariere în calea comunicării.

Şi acum aruncaţi o privire la dumneavoastră: un lider e complet diferit de un şef. Mulţi directori generali sunt şefi, nu lideri, şi îşi conduc angajaţii din spatele frontului. Dar chiar şi cele mai complete rapoarte prezentate în sala de şedinţă nu vor suplini niciodată simplul fapt de a vă afla la faţa locului, auzind şi înţelegând ce spun şi fac clienţii. Dacă nu sunteţi frecvent afară, alături de angajaţii dumneavoastră, nu aveţi cum să fiţi aproape de realitatea afacerii pe care o conduceţi.

Aşa că data viitoare când cineva vă spune, “OK, tu eşti şeful”, în timp ce se îndreaptă către uşă, opriţi-i şi spuneţi-le: “Nu chiar – toţi suntem băgaţi în afacerea asta. Aşa că vino înapoi şi spune-mi ce ai face dacă ai fi în locul meu?” Mai mult, data viitoare mergeţi să vă vizitaţi angajatul la biroul lui şi vedeţi care-i opinia lor în legătură cu diverse probleme. Exemplele bune sunt contagioase, iar acesta este adevăratul leadership.