Oamenii din inima mecanismului banilor europeni: Laura Marinaș, director MIPE | Leadership de cursă lungă

• 4,7 miliarde euro – bani europeni intrați în România prin programele finanțate în cadrul Politicii de Coeziune 2021–2027 până la 30 iunie 2025;
• 3,99 miliarde euro – fonduri încasate prin cele 8 programe naționale;
• 709,85 milioane euro – fonduri primite în cadrul celor 8 programe regionale.

România traversează una dintre cele mai dificile perioade economice din ultimii ani. Instabilitatea, austeritatea, deficitul excesiv sau dezechilibrul fiscal‑bugetar sunt realități care domină astăzi agenda publică. Este un context fragil, în care una dintre cele mai puternice soluții de a atenua șocurile crizei și de a reda încrederea rămâne stimularea investițiilor.

În România însă, cele mai mari investiții se sprijină pe banii europeni. Prin urmare, în acest moment de plină criză, fondurile europene nu mai pot fi privite ca o simplă oportunitate, ci ca însăși miza. Miza de care depinde stabilitatea întregii țări.

„Prin semnarea preacordului cu Comisia Europeană privind renegocierea Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR), România a reușit să securizeze alocarea integrală: 21,62 miliarde de euro, din care 13,56 miliarde sunt granturi nerambursabile și 8,06 miliarde împrumuturi”, a dat asigurări Dragoş Pîslaru, ministrul Investiţiilor şi Proiectelor Europene.

O veste bună într‑un ocean de neliniști, dar și o confirmare că, în spatele tuturor bilanțurilor și negocierilor, stă o echipă de profesioniști care dau coerență cifrelor și sens deciziilor, transformând rigoarea în rezultate și procedurile în proiecte care schimbă vieți. Oameni pentru care „nu se poate” nu e niciodată un răspuns acceptabil și care adesea rămân invizibili pentru opinia publică.

Arhitectura invizibilă din spatele banilor europeni

În această perioadă, la Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene (MIPE) se lucrează mult, adesea de dimineață până seara târziu.

Laura Marinaș este, de fapt, unul dintre oamenii pe umerii cărora apasă, zi de zi, responsabilitatea acestei șanse unice oferite României de PNRR și Politica de Coeziune. Un profesionist pentru care absorbția fondurilor nu se reduce la procente și grafice, la linii sau direcții de raport, ci înseamnă, înainte de toate, proiecte. Proiecte care construiesc drumuri, modernizează spitale și școli, creează locuri de muncă și transformă orașe și comunități.

Direcția pe care o coordonează are misiunea de a conduce procesul de programare și de a veghea la buna funcționare a sistemului de management și control. Aparent simplu. Dar, în spatele acestor termeni rigizi, se află un munte de atribuții – inima întregului mecanism prin care România își pregătește și gestionează fondurile de coeziune. Aici se coordonează, se pregătește și se asigură respectarea regulilor și condițiilor impuse de Comisia Europeană și se întreține dialogul cu instituțiile naționale și europene. Tot aici se stabilesc regulile de simplificare, digitalizare și transparență, se monitorizează progresele, se evaluează programele.

Practic, echipa Laurei Marinaș este cea care păstrează echilibrul între legislație, proceduri și nevoile reale ale beneficiarilor, iar rolul ei este să susțină toată această arhitectură invizibilă care face posibil ca banii europeni să se transforme în proiecte reale.

Când pasiunea bate ceasul

Ne‑am întâlnit destul de târziu, după încheierea programului de lucru. O oră la care, de regulă, ea este în minister. „Trebuie să recunosc un defect: îmi place să mă implic. Îmi place să înțeleg la firul ierbii un proces sau o decizie, să mă uit din toate perspectivele și să caut soluții. Și mai e și perfecționismul, care duce cam la același rezultat: program lung și intens.”

Dar fereastra ei nu e sigura încă luminată, pentru că, mărturisește, de multe ori chiar echipa schimbă perspectiva conducătorului. „Noi suntem o echipă. Fără colegii din Direcția Generală, din Minister sau din alte structuri, dar și fără beneficiari, nu am putea realiza nimic. Raportându‑mă însă doar la Direcția Generală, pot să spun că am o echipă pasionată, care pune suflet și responsabilitate. Și nu știu… dar de multe ori nu conducătorul influențează echipa, ci echipa influențează conducătorul. Prin puterea ei de a genera pasiune, implicare, determinare”.

Între pasiune și presiune

Răzbesc însă dincolo de aceste ferestre discuțiile privind măsurile de austeritate bugetară? Răspunsul e și da, și nu. „Probabil cele mai vizibile schimbări sunt cele legate de motivarea financiară. Ar fi minunat ca responsabilitatea și efortul să fie susținute și printr‑o recunoaștere financiară pe măsură. Dar, dincolo de asta, responsabilitatea continuă să existe. Implicarea există pentru că, în primul rând, vorbim de responsabilitate”, este categorică Laura Marinaș.

Iar cifrele confirmă: de doi ani, România se află pe locul doi în Uniunea Europeană ca sume atrase, dacă ne raportăm la plățile efective. Și asta înseamnă, spune ea, prefinanțare, rambursări, un ritm al plăților și al autorizărilor extrem de intens.

Recunoaște însă, o oarecare presiune pe aspecte ce țin de ordin salarial – restricțiile, condițiile de austeritate, nevoia de a respecta o anumită traiectorie fiscală și de solidaritate se simte, dar… „peste toate discuțiile rămân aceleași repere foarte clare: responsabilitate, consecvență, implicare”.

Pas cu pas, spre binele care rămâne

În toate instituțiile sunt neliniști. Aceasta e realitatea. Dar, dincolo de ea, echipa Laurei Marinaș știe că nu‑și permite luxul să se gândească la „acum”. Cu trei fronturi deschise simultan, și ei au propria miză: să închidă trecutul, să gestioneze prezentul și să pregătească viitorul. La intersecția a trei exerciții financiare: 2014–2020, 2021–2027 și post‑2027, e responsabilitatea lor să găsească acel fir nevăzut al continuității. Căci, pentru ei, fondurile europene nu înseamnă doar bani, ci și lecții: lecții de răbdare și adaptare, de construcție pas cu pas, experiențe și provocări transformate în soluții pentru viitor.

„Comparând perioadele 2007– 2013, 2014–2020 și 2021–2027, se vede clar că atât beneficiarii, cât și sistemul de management și control au preluat bunele practici și lecțiile învățate. În perioada 2021–2027 cred că putem vedea o preocupare intensă în demersurile susținute pentru simplificare, în condițiile de conformare la normele legislative și în demersurile legate de digitalizare – prin extinderea și valorificarea avantajelor ei. Dar, mai ales, simplificarea rămâne un proces continuu”, explică Laura Marinaș.

Această preocupare nu e doar declarativă. Ministerul publică, încă din 2023, un calendar consolidat al lansărilor preconizate, actualizat periodic, care le oferă beneficiarilor predictibilitate. În paralel, funcționează grupuri de lucru tematice pe simplificare, menite să aducă mai multă transparență și credibilitate.

Dar cel mai vizibil rezultat este creșterea calității proiectelor: „Beneficiarii sunt mai pregătiți, iar capacitatea administrativă – atât la nivelul sistemului, cât și la nivelul lor – este într‑o continuă îmbunătățire. Întotdeauna e loc de mai bine, dar progresul este vizibil”, puntează ea.

Un maraton fără linie de finiș

Se putea face mai mult? Și aici răspunsul rămâne nuanțat: și da, și nu. „Dacă ne uităm la rata de absorbție pentru 2014‑2020 – programe pentru care eligibilitatea cheltuielilor a avut termen‑limită 31 decembrie 2023 și pe care acum le închidem formal –, putem vedea că am ajuns la aproape 100%. Deci ce se putea absorbi, am putea spune că s‑a absorbit. Întotdeauna e loc de mai bine, e adevărat. Însă toate demersurile ministerului au fost în acest sens – de a absorbi mai mult și mai bine, și nu doar în termeni financiari, ci și de rezultate.”

Iar rezultatele se văd cu ochiul liber: situri istorice reabilitate, școli modernizate, persoane care și‑au dezvoltat competențe adaptate pieței muncii. „Cred că se vede în multe domenii”, subliniază Laura Marinaș.

Și chiar dacă nu se văd și nici nu apar în grafice, la fel de importante rămân lecțiile și bunele practici transferate dintr‑o perioadă în alta, de la un beneficiar la altul, de la un program la altul, construind pas cu pas un sistem mai matur. Pentru că acest drum al fondurilor europene nu e o cursă scurtă, ci un maraton. Un maraton european care se pregătește și se parcurge pas cu pas. Cu răbdare, cu lecții învățate și cu binele care rămâne.

Cine este Laura Marinaș

Laura Marinaș are peste două decenii de experiență în administrația publică, educație și gestionarea fondurilor europene.

Parcursul ei profesional a început, paradoxal, dintr‑o întâmplare: în timpul unui masterat urmat în 1999, un curs de dezvoltare regională i‑a trezit interesul pentru acest domeniu. A urmat un proiect de cercetare, implicarea în redactarea Planului Național de Dezvoltare 2004–2006 și, mai apoi, conducerea unui organism intermediar în cadrul Ministerului Educației pentru perioada de finanțare 2007–2013.

De‑a lungul carierei, a lucrat atât în zona administrativă, cât și alături de beneficiari, dobândind o perspectivă completă asupra modului în care funcționează mecanismul fondurilor europene. A coordonat programe monitorizate de Banca Mondială și a activat și în sistemul de control, cu o abordare de tip audit, experiență care i‑a întărit convingerea că relația cu beneficiarul trebuie să fie deschisă și orientată spre soluții.

În 2022, a revenit în administrația publică, la Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, în urma unui concurs.

Crez profesional: „Îmi plac provocările. Dacă mi se spune că nu se poate face ceva, voi încerca să arăt că există soluții”. Îi place să lucreze în echipă, mai ales în zona fondurilor europene, „pentru că în această zonă chiar se pot face lucruri minunate – lucruri care se văd și care rămân”.

Marea satisfacție: Să poți spune, la un moment dat: acest proiect a fost posibil și pentru că am fost și eu acolo. „Cred că toți cei care lucrează în acest sistem au aceeași trăire – mândria când vezi finalitatea muncii tale, deși nu ai fost direct în echipa de implementare, ci ai avut un alt rol. E un lucru mare să știi că ai contribuit și tu, chiar dacă rezultatul final aparține întregii echipe”.

Viziune de lider: Adevărata provocare este să aduci împreună oameni cu experiențe și personalități diferite și să valorifici potențialul fiecăruia.

Gând pentru viitor: „În prezent putem acționa pentru a face un viitor mai bun, fără a uita lecțiile trecutului. Important este să privim spre viitor, învățând din trecut, și să folosim prezentul pentru a pune bazele a ceea ce ne dorim pentru generațiile următoare”.

Realitate sau mit?

Fondurile europene constituie o resursă strategică pentru dezvoltarea României, dar tocmai rigorile pe care le presupun – reguli, responsabilități, verificări stricte – au alimentat de‑a lungul timpului o serie de mituri. Împreună cu Laura Marinaș trecem în revistă trei dintre cele mai frecvente și încercăm să aflăm adevărul din spatele lor. Așadar: realitate sau mit?

În sectorul public, schimbarea reală este blocată chiar din interiorul sistemului.

Mit. Sistemul înseamnă un angrenaj de oameni și instituții al căror rol este să susțină dezvoltarea și modernizarea României, fie că vorbim de un sector de activitate, de o regiune sau de un teritoriu. Sistemul format din oameni și instituții este cel care promovează schimbarea și îmbunătățirea, care sprijină atingerea obiectivelor de dezvoltare economică și de creștere a competențelor.

Uniunea Europeană dictează tot, România nu are niciun cuvânt de spus.

Și acesta este un mit și am să detaliez. Dacă vorbim de politica de coeziune, ea funcționează pe baza gestiunii partajate: Comisia Europeană are atribuții clar definite, dar și statele membre au atribuții clare și responsabilitatea implementării programelor.

Regulamentele europene sunt adoptate printr‑o procedură legislativă specifică, în care sunt implicate și instituțiile statelor membre, inclusiv Consiliul, unde România are reprezentanți. Astfel, România participă la procesul decizional și la definirea obiectivelor de politică.

E firesc ca finanțatorul – Uniunea Europeană – să vină cu reguli clare, dar există și un acord de parteneriat prin care fiecare stat își definește nevoile, modul în care intenționează să le abordeze și felul în care le corelează cu obiectivele comune ale Uniunii. Cu alte cuvinte, obiectivele politicii de coeziune sunt stabilite împreună: instituțiile europene și statele membre participă deopotrivă la definirea lor.

Fondurile europene vin cu atât de multe condiții încât mai mult încurcă decât ajută. Sunt greu de accesat și, de multe ori, se pierd în hățișuri procedurale.

Și această percepție aș încadra‑o la categoria mit. Într‑adevăr, spre deosebire de finanțările naționale, unde există doar un cadru legislativ intern, implementarea fondurilor europene presupune un cadru general european, la care se adaugă elemente specifice de legislație națională.

La nivel european avem reguli comune, aplicabile tuturor statelor membre care utilizează un anumit fond sau instrument. Însă aplicarea și implementarea efectivă se fac în cadrul legislativ și fiscal al fiecărui stat. De aici apare adesea percepția de „hățișuri procedurale”: beneficiarul trebuie să țină cont și de regulile europene, și de cele naționale.

În plus, pentru că vorbim de bani europeni, există controale suplimentare din partea instituțiilor UE, pe lângă cele naționale. Și de aici și impresia de „niveluri multiple de control”. Totuși, la nivel european funcționează principiul auditului unic, care urmărește să reducă suprapunerile.

Pentru perioada 2021–2027, ministerul a introdus deja reguli mai clare și uniforme, astfel încât accesarea și implementarea proiectelor să fie mai simple și mai predictibile. Informațiile sunt disponibile pentru toți aplicanții în Ghidul solicitantului și în Ghidul beneficiarului.

CITEȘTE ȘI: CARIERE – 300 de ediții: Peste două decenii de poveste scrisă împreună

Foto: ID 563 © Philippe Ramakers | Dreamstime.com