Visul unei vieţi mai bune, ca afară

Cum au ajuns aceste persoane să lucreze pe cont propriu în străinătate şi care au fost problemele pe care le-a depăşit pentru a obţine jobul dorit?

„Nu am plecat din România cu intenţia de a rămâne în străinătate şi nici pentru a munci. Am plecat pentru a putea studia într-un alt sistem de educaţie decât cel românesc”, îşi începe povestea Irina Iordan, care a plecat acum cinci ani din România pentru a studia la School of Business, în Stockholm.

În Suedia piaţa muncii e o zonă de război

Tânăra afirmă că atât suedezii, cât şi imigranţii duc o luptă acerbă pe piaţa muncii, care are ca premiu un job cu un contract permanent. „În momentul în care ai reuşit să obţii un astfel de contract este ca şi cum s-a pus o ştampilă pe tine că «meriţi» şi poţi obţine toate beneficiile unui astfel de contract: pensie privată, asigurare, zile de vacanţă şi, în primul rând liniştea sufletească că şeful nu te poate concedia pur şi simplu”, afirmă Irina.

Tânăra şi-a început lupta în timpul sesiunii din ultimul an de masterat. „Am căutat un job pe domeniul meu timp de 4-5 luni până m-am săturat să stau acasă şi să mă holbez în calculator la site-uri cu locuri de muncă. Am decis să fiu flexibilă şi să aplic şi la alte joburi care nu erau pe profilul meu, dar ar fi însemnat un început şi dovada pentru alţi angajatori că vreau să lucrez, nu să stau degeaba.” În octombrie 2010, a devenit profesoară de limba română în 3 suburbii ale Stockholmului, unde a lucrat timp de jumătate de an cu copii de vârste diferite, unii născuţi în Suedia, alţii abia mutaţi în ţară alături de părinţi.

În martie 2012, a reuşit să aplice la o companie internaţională de plăţi online şi a fost angajată în departamentul lor de marketing online. Postul era temporar, contract pe 6 luni, şi cu statut de practicant. „Ce înseamnă practicant ? Salariu mic (comparativ cu salariul mediu din Suedia), contract fără beneficii, dar în rest responsabilităţile şi orele de muncă ale unui post normal”, explică tânăra.

Cele 6 luni s-au transformat într-un an, la sfârşitul căruia a trebuit să facă o alegere între a se muta în Franţa sau în Anglia pe un contract nelimitat sau să îşi găsesc un nou job în Suedia. „Am decis să rămân în Suedia şi am fost şomeră doar timp de o săptămână. Mi-a fost oferit un contract nelimitat într-o companie pe profil de advertising online, unde lucrez de un an şi jumătate ca Technical Account Manager”.

Deşi un astfel de traseu pentru mulţi dintre noi ar fi un adevărat test de voinţă, Irina consideră tot ce s-a întâmplat în ultimii 5 ani s-a întâmplat într-un ritm normal şi firesc.

Întrebată dacă s-ar mai întoarce acasă, tânăra consideră că în Suedia deja este acasă. „Am un job normal, în domeniul pe care mi-l doream, vorbesc fluent suedeza, sunt căsătorită cu un suedez şi tocmai am cumpărat o casă într-o suburbie a Stockholmului. Cum am reuşit? Mi-am zis: asta e ceea ce vreau şi am muncit în fiecare zi pentru acea ţintă. Nu am aşteptat ca să se întâmple ceva din senin, nu există miracole sau noroc. Norocul ţi-l faci singur, prin muncă”, conchide Irina.

Când viaţa îmi dă o lămâie, fac limonadă

Cristina Muntean este un alt exemplu de român care nu a fost mulţumit de oportunităţile de la noi din ţară şi a ales să îşi găsească norocul în străinătate. „Am ales să mă mut în Cehia în 2004, imediat după ce am terminat Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării la Bucureşti. Decizia mea a fost motivată de un amestec de factori personali, studii şi perspectiva unei alte vieţi pe care am gustat-o pentru prima dată în 2002-2003 ca student Erasmus în Franţa”, afirmă Cristina.

A întâmpinat dificultăţi chiar de la începutul mutării sale în Cehia, şi acelea au fost în principal de ordin financiar şi de viză. „Imediat după mutarea în Cehia, am început să dau lecţii de franceză şi engleză ca să supravieţuiesc. După două luni, mi-am găsit prima slujbă într-o agenţie de consultanţă în domeniul fondurilor europene. A durat mai bine de nouă luni să obţin o viză de muncă – vă reamintesc că în 2004, când m-am mutat în Cehia, România încă nu era membră EU”, rememorează Cristina Muntean.

Cel mai greu moment pe care l-a trăit în străinătate a avut loc în 2010, dar acesta a reprezentat şi o oportunitate pe care Cristina nu a ezitat să o prindă cu ambele mâini. „Revista unde lucram ca reporter financiar, Czech Business Weekly, s-a închis brusc, peste noapte. Dar eu, când viaţa îmi dă o lămâie, fac limonadă. M-am uitat la toate posibilităţile – să mă duc să scriu în mediile cehe, să mă angajez într-o agenţie de PR cehă sau să merg pe cont propiru. Am ales drumul cel mai greu: m-am împrumutat de la antrenorul meu de tae-bo cu capitalul social al firmei şi am lansat MediaEd. A fost ceea ce am avut de făcut şi acum, când mă uit în urmă, sunt mândră de naivitatea, aproape de nebunia inocenţei, dar şi de curajul cu care am pornit în afaceri pe o piaţă care încă nu gustase complet din farmecele recesiunii.”

În prezent, Cristina Muntean este consultant şi lector pe teme de media şi comunicare şi afirmă că „mi-aş dori enorm şansa să pot să împărtăşesc experienţele pe care le-am trăit cu oamenii din ţară şi să le pun la dispoziţie lucrurile şi serviciile pe care le-am creat. Dacă pot să fiu parte din renaşterea economică a României după criză, voi fi acolo.”

Permisul de muncă nu va mai fi o problemă

Ioana Leu este o altă tânără care a plecat la studii în străinătate cu gândul de a se întoarce în România, dar care şi-a găsit un job mulţumitor peste hotare. „Am plecat să urmez un master la o universitate din Bruxelles şi, după absolvire, am găsit oferte de lucru interesante, în acord cu ceea ce îmi doream să fac, aşa că am rămas să lucrez aici”, afirmă tânăra care locuieşte de 5 ani în Belgia. Ioana lucrează ca specialist în comunicare la un „think-tank” (centru de cercetare şi consiliere nonprofit), Bruegel. Jobul ei este de a promova activitatea, proiectele, publicaţiile şi evenimentele instituţiei.

Cum şi-a găsit jobul? „A fost mai mult o combinaţie între «activarea reţelei» şi faptul că am fost omul potrivit la locul potrivit, în momentul potrivit. Acum doi ani, am aflat de la colegul de apartament al unei prietene, care făcea în acel moment un stagiu la Bruegel, că este un post liber în organizaţie. Am aplicat, deşi postul nu se potrivea foarte bine profilului meu, şi managerii organizaţiei au decis, văzându-mi CV-ul, să mă recruteze pentru un stagiu în echipa de comunicare. Au fost multumiţi de munca mea şi după stagiu mi-au oferit un contract”, povesteşte Ioana.

Deşi România face parte din Uniunea Europeană, există în continuare state membre care permit angajarea românilor doar dacă obţin un permis de muncă. Acesta a reprezentat şi marele impediment pe care l-a avut de depăşit tânăra. „Pentru a lucra în Belgia, românii şi bulgarii sunt nevoiţi să obţină un permis de muncă de la angajator. Multe companii nu cunosc foarte bine procedura de obţinere a acestui permis sau o cunosc, dar nu vor să piardă timp, bani şi energie cu ea, aşa că nici măcar nu îţi iau în considerare aplicaţia dacă vii dintr-o ţară «problematică». Am avut chiar o experienţă neplăcută în care obţinusem o ofertă de muncă, care apoi mi-a fost retrasă din cauza faptului că organizaţia nu ştia că am nevoie de permis, iar când au aflat au decis că nu vor să se «lege la cap». Din fericire, această restricţie va fi în mod normal ridicată la sfârşitul acestui an în toată Uniunea Europeană, deci problema va dispărea pentru cei din ţară care vor vrea să lucreze în Europa din 2014”, conchide Ioana.

Dacă doriţi să plecaţi să lucraţi în străinătate, nu uitaţi că viaţa nu e chiar atât de roz pe cât pare, dar cu multă muncă şi dedicare puteţi să ajungeţi să obţineţi acele lucruri pe care le doriţi.

Articol preluat din Revista Cariere de iunie. Pentru detalii legate de abonare, click aici