Prof. dr. Ionela BĂLUȚĂ: Plafonul de sticlă
Cover Story: ”Femeia – lider, dincolo de mit și aparențe”
Despre stereotipuri, roluri de gen, egalitate de drepturi și șanse
Egalitatea între femei și bărbați pe piața muncii (și nu numai) este una dintre valorile fundamentale ale Uniunii Europene și, totodată, un subiect tot mai dezbătut în spațiul comunitar. România și-a aliniat legislația internă și normele la politicile europene în domeniul egalității de gen și și-a luat un angajament privind crearea unui cadru politic, legislativ și instituțional care să asigure implementarea corectă a acestui principiu. Deci, teoretic, stă bine. În practică însă, inechitățile persistă, drept dovadă, ultimul raport din 2019 al Comisiei așază țara noastră pe locul 25 în clasamentul UE, în ceea ce privește acest indice. Cu un scor de 54.5 din 100 de puncte, cu 12.9 puncte mai mic decât media UE, dar mai bun față de cel din urmă cu 5 – 10 – 15 ani, România demonstrează că, deși a făcut pași importanți, procesul a fost lent și, categoric, situația trebuie și îmbunătățită, și accelerată.
Raportul la care fac referire mai atrage însă atenția asupra unui aspect important, înregistrat la nivel UE, în general, și în România, în particular. Deși a fost domeniul cu cele mai mari progrese, indicele PUTEREA, adică cel ce se referă la egalitatea în procesul de luare a deciziilor, a primit și în 2019 cel mai mic punctaj.
Segregarea pe orizontală și verticală
”Toate studiile legate de piața muncii vorbesc de segregarea pe orizontală și segregarea pe verticală, două procese structurale prin care se reproduc inegalitățile dintre femei și bărbați. O serie de factori care explică reproducerea acestor inegalități țin de configurarea profesiilor, definirea regulilor de acces și de recunoaștere. De exemplu, în profesiile în care femeile au pătruns abia în secolul XX, regulile de funcționare și organizare erau exclusiv masculine, iar reconfigurarea acestora s-a produs în timp, cu rezistențe, și adesea cu apariția de noi diferențe ierarhice. Pe de altă parte, un rol major în perpetuarea acestor segregări și ierarhii îl joacă, din nou, stereotipurile de gen”, precizează Ionela Băluță, doctor în sociologie, profesor universitar la Facultatea de Științe Politice din cadrul Universității din București. Specialistă în domenii precum politicile egalității de șanse, feminism, egalitatea de gen sau democratizare și reprezentare politică, Ionela Băluță este fondatoarea masterului profesional ”Politicile egalității de șanse în context românesc și european” și o militantă recunoscută pentru drepturile femeilor.
Conform ei, faptul că anumite profesii și domenii au fost și sunt asociate calităților „feminine” (cele legate de educație, îngrijire, comunicare etc) au condus la feminizarea acestora. Problema este că, în toate sectoarele profesionale în care ponderea femeilor este majoritară se observă o devalorizare economică (salarii mai mici decât în domeniile și profesiile masculine), adesea și simbolică. Aceasta este segregarea pe orizontală.
Pe de altă parte, în toate domeniile apare și segregarea pe verticală, celebrul plafon de sticlă – la vârful ierarhiei profesionale (grade, funcții de conducere) procentul femeilor este întotdeauna mult mai mic decât cel al bărbaților. ”Aș evoca (deși nu este singurul factor) stereotipul legat de capacitatea bărbaților de a-și impune punctul de vedere și a-i conduce pe ceilalți, precum și de construcția socio-culturală și profesională a acestor poziții, prin asociere cu caracteristici masculine: ambiție, sânge rece, capacitatea de a-și impune voința, putere, inteligență”, explică Ionela Băluță.
Și în acest caz, în ceea ce privește remunerația sunt diferențe. Femeile beneficiază mult mai rar de creșteri salariale, prime și alte recompense financiare, subliniază ea, ceea ce produce o distanță uneori destul de mare între veniturile unei femei și ale unui bărbat cu aceeași pregătire profesională și angajați pe posturi echivalente.
Pentru a obține o schimbare reală, soluții sunt. Doar că ele nu sunt simple și sunt de durată, a atras atenția prof. dr. Băluță, și ar trebui, în primul rând, să există o voință politică reală (nu afișată) pentru acest domeniu: ”Ar trebui ca elaborarea strategiilor și politicilor publice să fie făcută cu mai multă atenție pentru nevoile societății românești și mai ales să se aloce resurse umane, instituționale și bugetare care să permită implementare acestora. Altminteri, avem politici publice, dar pe hârtie. Fără niciun impact social”.
Stereotipurile de gen și deficitul de democrație
Nici accesul la viața politică nu este prea facil pentru femei, deși, privind la televizor, senzația creată este de o echilibrare a balanței. Ionela Băluță deține, și pe acest segment, date concrete: ”În domeniul politic, pe care l-am studiat până la ultimele alegeri parlamentare, prezența femeilor în Parlamentul României nu a depășit 12%, procent ce ne plasa la coada tuturor clasamentelor europene și internaționale privind reprezentarea politică și participarea femeilor la luarea deciziei”. Și studiile existente au subliniat că există numeroase obstacole cu care se confruntă femeile care decid și reușesc să intre în spațiul politic. Iar unul din obstacole este legat chiar de stereotipul care se regăsește implicit în întrebarea: «ce pierde familia, dacă femeile au cariere profesionale ce le permit autonomie economică»? ”Faptul că femeia trebuie să facă treburile casnice și să se ocupe de familie ține de construcția socială (culturală, politică, economică), a ROLURILOR de gen, și nicidecum de vreo esență a feminității sau masculinității”, a subliniat prof. Băluță.
De altfel, munca domestică și de îngrijire este un indicator folosit pentru a măsura egalitatea dintre femei și bărbați și, în tot mai multe studii, un indicator pentru deficitul de democrație. ”Faptul că unele dintre femei (în România procentul de împărțire tradițională a rolurilor de gen în cuplu este încă foarte ridicat) nu mai fac toată munca neplătită din spațiul privat și muncesc (așa cum bărbații o fac din secolul al XIX-lea) în spațiul profesional, cu toate beneficiile legale și financiare aferente, este o condiție pentru egalitatea dintre femei și bărbați. Eliminarea stereotipurilor de gen, redefinirea rolurilor femeilor și bărbaților în societate, în cuplu, în familie, este o etapă obligatorie pentru înlăturarea ierarhiilor și inegalităților existente”, consideră Ionela Băluță.
Nevoia de a reflecta asupra democrației și prin prisma genului
– Țări din vecinătatea noastră au deja femei șef de stat. Noi am avut premier, vicepremier, tot mai multe femei în ministere, în Consilii Locale, în Parlament. De exemplu, Comisia Europeană are acum prima femeie președinte, iar în colegiul comisarilor sunt 15 bărbați și 12 femei. În Guvernul Canadei, raportul de forțe este acum 50/50. E un succes real?
– Prezența femeilor în spațiul politic și mai ales reprezentarea politică a femeilor a fost, pe de o parte, una dintre revendicările mișcărilor feministe, care au reușit să o introducă și pe agenda politică internațională. Pe de altă parte, cercetările din spațiul academic au contribuit la producerea unei cunoașteri care a pus în evidență nevoia de a reflecta asupra democrației și prin prisma genului. Astfel, numărul de femei din parlament, din guverne, din conducerea partidelor politice a devenit un indicator în măsurarea calității democrației. Diferitele convenții și strategii internaționale, politicile europene și/sau naționale au contribuit, într-adevăr, la creșterea reprezentării politice a femeilor. Nu aș pune accentul neapărat pe un procent magic, pe o cifră ideală. Studiile vorbesc de procentul de 30% ca fiind pragul minim necesar pentru a putea produce o schimbare, pentru a favoriza o reechilibrare a unei situații inegale. Pentru mine, discuția importantă este pe substanță: democrația trebuie să asigure nu doar egalitatea în drepturi, ci și egalitatea de șanse, Reprezentarea politică ar trebui să răspundă pluralității de nevoi și interese ale cetățenilor. Pentru mine, egalitatea dintre femei și bărbați nu e nici marginală, nici excepțională, ci obligatorie pentru orice regim democratic.
În momentul în care apar copiii…
– Diferențele și inechitățile de gen se înregistrează pe toate palierele, indiferent de vârstă sau nivel de pregătire, dar ele devin cu atât mai evidente cu cât discutăm de accesul la responsabilități top. De ce carierele femeilor se construiesc mai greu?
– O cercetare din Franța pe spațiul academic arată că unul dintre factorii importanți care introduce un decalaj în cariera femeilor din învățământul superior și cercetare este legat de maternitate. În momentul în care apar copiii, se observă o diferență destul de mare între femei și bărbați pentru toate activitățile care contează pentru a da concurs pe un grad superior: participare la conferințe, cercetări și publicații, participare la proiecte internaționale. Iar asta în condițiile în care la intrarea în sistem performanțele erau asemănătoare, ba chiar de multe ori în favoarea femeilor. Doar că atunci când au copii, femeile nu mai au suficient timp pentru a obține aceleași performanțe ca bărbații. Desigur, mai sunt și alți factori, dar am ales acest exemplu pentru că de multe ori nu conștientizăm efectele maternității asupra carierei. Alte studii arată că, mai ales în domeniul privat, în jurul vârstei de 30 de ani (când, conform unui alt stereotip de gen, începe să se audă “ceasul biologic”), șefii nu mai implică femeile în proiecte de durată, iar recrutarea pe poziții superioare, inclusiv de conducere, este în favoarea bărbaților. Pentru că se așteaptă ca femeile să aibă copii, să fie mai puțin disponibile, și nu vor să influențeze indicatorii de performanță ai proiectului respectiv.
– Evident, societatea are și ea răspunsurile ei la aceste întrebări. Iar unul dintre ele este acela că și femeile ezită să-și asume posturi de conducere.
– În niciun caz să nu perpetuăm o interpretare care le face vinovate tot pe femei, pentru că nu se implică, nu-și asumă etc. De multe ori, pentru că reprezentările sociale au construit o imagine masculină despre o profesie sau poziție, femeile nici nu se gândesc că ar putea să o facă și ele. Au interiorizat normele și stereotipurile, iar «alegerea» lor e rezultatul unui context social și cultural care nu încurajează o altă alegere. Apoi, revenim din nou la povestea cu familia, copiii. Posturile de conducere presupun de multe ori o disponibilitate mai mare atât în termeni de timp (ore peste program, întâlniri în week-end-uri) cât și de spațiu (deplasări din localitate sau chiar internaționale). Femeile pot “ezita” să candideze pentru aceste poziții pentru că știu că le e greu să armonizeze viața profesională cu cea privată. Or există foarte multe prejudecăți și percepții negative față de femeile care își “sacrifică” familia, copiii, pentru carieră. În cazul bărbaților, această întrebare nu se pune, această problemă nu există. Și mai sunt și alte aspecte, dar mă opresc aici.
Egalitatea de gen, un artificiu discursiv
– Egalitatea de gen ar trebui să se refere strict la egalizarea unor cifre – de exemplu, numărul de femei în board, în consiliul de conducere etc – sau indiferent de gen ar trebui să primeze profesionalismul?
– De ce problema profesionalismului și a competenței se pune numai în cazul femeilor? Toți bărbații dintr-un domeniu sunt în mod “normal” foarte bine pregătiți, merituoși etc.? De obicei această condiție/observație este introdusă de cei care împărtășesc de fapt valori conservatoare și folosesc egalitatea de gen doar ca artificiu discursiv, pentru a se arăta progresiști, deschiși, cosmopoliți (dar fără să fie). Femeile trebuie să dovedească de fiecare dată că sunt în stare, că sunt bine pregătite, că sunt la fel de bune ca bărbații. Toate studiile arată că în majoritatea cazurilor femeile prezente în spații profesionale tradițional masculine sau în poziții de conducere au CV-uri mult mai bune decât ale bărbaților care ocupă poziții similare. De ce e nevoie de măsuri afirmative? Pentru a sprijini o dinamică egalitară care se confruntă cu obstacole istorice, structurale, culturale. Altminteri, într-o democrație ideală, unde egalitatea de șanse ar fi asigurată în mod real, nici nu am vorbi de egalizarea cifrelor.
– Recent, Barack Obama a spus, în timpul unui discurs: dacă fiecare națiune ar fi condusă de femei, s-ar vedea o îmbunătățire semnificativă în aproape toate aspectele vieții. Ar fi femeile lideri mai buni?
Prezența femeilor în poziții de conducere ar aduce în primul rând respectarea principiilor democratice. Apoi, perspectiva mea asupra genului este una constructivistă, care pune accentul pe necesitatea de a nu esențializa diferențele construite social, cultural, politic, științific. Dar tocmai datorită faptului că stereotipurile și rolurile de gen atribuie femeilor și bărbaților influențează major viața privată și profesională a acestora, femeile pot avea și abordări etice și morale diferite. Prezența lor permite, așadar, recunoașterea și valorizarea diversității și a pluralismului, posibilitatea de a formula soluții care să răspundă mai bine nevoilor și așteptărilor. Pornind de la reprezentările și rolurile de gen actuale, femeile pot să aducă mai multă empatie și disponibilitate pentru comunicare, mai multă grijă pentru armonizarea dintre viața profesională și viața privată, o perspectivă asupra îngrijirii care vine din experiența directă. Prezența femeilor în structurile de conducere poate ajuta la o redefinire a ethosului profesional și a tipului de management astfel încât să se acorde o atenție mai mare oamenilor.
În ultimii ani, au fost transpuse în legislația națională toate prevederile europene cu caracter obligatoriu din domeniul egalității dintre femei și bărbați, a fost ratificată Convenția de la Istanbul, s-a dezvoltat o mișcare feministă, studiile de gen au pătruns încet, greu, în universități. Deși în unele domenii și, mai ales, pentru unele categorii socio-profesionale s-ar părea că lucrurile stau bine, faptul că de ani buni România ocupă ultimul sau penultimele locuri în Indicele european al egalității de gen (o analiză comparativă pentru toate țările Uniunii Europene realizată de EIGE – European Institute of Gender Equality) arată că față de standardele comunitare mai avem un drum lung până la o situație realmente favorabilă pentru egalitatea dintre femei și bărbați.
Prezentare Cover Story: Femeia-lider, dincolo de mit și aparențe
Articol preluat din numărul 265, martie 2020 – GRATUIT în ediție digitală – al Revistei CARIERE. Pentru alte detalii legate de abonare, click aici.