Roluri ambigue, rezultate neclare: cum afectează lipsa de structură performanța pe termen lung

La începutul unui proiect, flexibilitatea pare un avantaj. Ne entuziasmăm că „nu lucrăm după reguli rigide”, că fiecare „își asumă ce simte” și că „nu avem ierarhii formale, ci colaborăm”. Dar în timp, această fluiditate aparent benefică se întoarce împotriva echipei. Pentru că, în lipsa unor roluri clare și a unor așteptări bine definite, proiectele se diluează, oamenii se suprapun sau se retrag, iar performanța devine greu de măsurat, deci imposibil de îmbunătățit.

Lipsa de structură nu este un semn de libertate profesională, ci un obstacol de fond care, pe termen lung, afectează ritmul, motivația și rezultatele echipelor.

Confuzia dintre autonomie și abandon

Unul dintre cele mai frecvente mituri în organizațiile moderne este că oamenii dau tot ce au mai bun când li se oferă libertate totală. Dar una e libertatea, care e utilă, și alta e lipsa totală de structură. Autonomia fără direcție nu produce angajament, ci incertitudine. Când nimeni nu știe exact ce intră în responsabilitatea lui și unde se termină, apar tensiuni. Se repetă sarcini, se evită decizii, apar conflicte pasive și o uzură lentă care e greu de identificat, dar ușor de simțit.

Adevărata autonomie vine din claritate: știu ce e al meu, știu ce se așteaptă de la mine și știu cum se măsoară succesul muncii mele. Când aceste lucruri lipsesc, oamenii nu simt că au libertate, simt că sunt pe cont propriu.

Când „toți fac de toate”

Rolurile ambigue pot duce la asumări parțiale și implicare superficială. Când nu știi exact pentru ce ești responsabil, poți ajunge să îți reduci inițiativa, ca să nu greșești sau să nu pară că „te bagi peste altcineva”. Iar când toată lumea face câte puțin din toate, lucrurile mari nu se termină niciodată.

În plus, această ambiguitate lovește direct în productivitate: apar întâlniri inutile, discuții care se repetă, revizuiri în lanț și taskuri care „se pierd pe drum”. Nimeni nu e tras la răspundere pentru că, formal, nimeni nu era responsabil. Dar rezultatul rămâne același: muncă multă, progres puțin.

În plus, un paradox al lipsei de structură este că efectele ei nu sunt dramatice, sunt, mai degrabă, subtile. În timp, echipele cu structuri slabe pierd talente bune nu pentru că au avut probleme majore, ci pentru că au obosit în neclaritate.

Structura nu înseamnă birocrație, ci ritm

Să pui ordine într-o echipă nu înseamnă să blochezi creativitatea sau să impui reguli sufocante. Înseamnă să oferi repere. Structura sănătoasă este aceea în care fiecare om știe ce are de făcut, cum contribuie și când e cazul să preia, să ceară ajutor sau să predea mai departe.

CITEȘTE ȘI: Ce să faci, ca lider, când toată lumea așteaptă răspunsuri de la tine

Foto: ID 61792713 @ Gajus | Dreamstime.com