„Cine sunt eu?” şi „Care e sensul vieţii mele?”

În articolul precedent (îl găseşti aici), semnalam că prea puţini oameni găsesc răspunsuri valabile la aceste întrebări cruciale pentru orice fiinţă umană, din cauză că le caută, aşa cum se întâmplă cu foarte multe întrebări pe care ni le punem, fără o metodă adecvată. Nu pretind că metoda mea ar fi unica posibilă, însă ştiu sigur că funcţionează, că răspunsurile la care ajungi sunt solide, verificate în practica ta de fiecare zi, şi te ajută să trăieşti mai împăcat(ă) cu tine, mai fericit(ă).

1. Viaţă

E justificat şi benefic pentru tine să-ţi repeţi în fiecare zi, înainte de orice: “Sunt pur şi simplu o fiinţă umană, exist în acest univers şi merit să fiu respectat(ă) în această calitate, de existenţă umană, indiferent de performanţele, defectele sau limitele mele”.

Viaţa fiecăruia este o valoare prin ea însăşi, nu are nevoie de nimic altceva ca să fie demnă de respect şi recunoscută ca atare. Orice om merită – chiar merită! – să fie respectat pentru simplul, incontestabilul şi esenţialul miracol că există.

2. Pluralitate, alegeri şi devenire

E justificat şi benefic pentru tine să-ţi spui în fiecare zi: “Sunt ce aleg să gândesc şi să fac şi ce muncesc să devin! “.

Păstrează în minte aceste două rezultate ale gândirii filosofice şi cercetării ştiinţifice mondiale.

Primul: eşti plural(ă). Ca oricare dintre noi,ai în stoc mai mulţi “eu” şi, în situaţii diferite, îl actualizezi pe unul sau pe altul în funcţie de dinamica nevoilor tale şi a alegerilor tale. Aceasta nu are nimic nici cu vreo patologie (schizofrenie sau altceva), nici cu lipsa de caracter (dedublare, “mai multe feţe” etc.); face parte din normalitatea umană.

Al doilea : nu eşti niciodată pur şi simplu, ci devii continuu. Iar în limite dependente de codul tău genetic şi de context, stă în puterea ta să îţi orientezi devenirea într-un sens sau în altul.

3. Specific

După ce ţi-ai repetat acestea, caută în fiecare zi răspunsuri foarte specifice, în acţiunile tale aici şi acum:

• Care e scopul pentru care te afli aici şi acum?
• În ce constă, concret, detaliat, rolul tău aici şi acum: ce gândeşti, ce simţi, ce faci tu aici şi acum pentru a ajunge la scopul pentru care te afli acum aici?
• În care părţi, segmente din acţiunile tale simţi că înoţi “ca peştele în apă”, că dai randament şi că, în acelaşi timp, oricât de mare ar fi efortul sau disconfortul, ai o stare generală de “aici şi acum sunt în lumea mea”?
• Notează-ţi toate detaliile semnificative din răspunsul la această ultimă întrebare.

4. Aici şi acum

Începe răspunsul cu “Aici şi acum… “.

Vei conştientiza mai uşor că, în altă parte şi în alt moment, ai fost şi vei fi un altul / o alta, diferit(ă) şi cu alte performanţe. Vei conştientiza mai uşor că, indiferent ce ai făcut în trecut şi, eventual, ce eşecuri ai avut, aici şi acum poţi alege să pui în valoare un alt “eu” şi poţi reuşi să gândeşti, să simţi şi să acţionezi altfel şi să ai alte performanţe. Aminteşte-ţi că eşti plural(ă).

5. Verbe şi substantive

Foloseşte verbe care numesc părţi, detalii ale acţiunilor tale concrete şi substantive care numesc rezultatele acestor acţiuni. Evită adjectivele.

6. Acţiuni, gânduri şi emoţii proprii, NU etichete

Evită aşa-zisele tale “calităţi” sau “defecte” exprimate prin etichete generalizatoare.

Nimeni nu e nici “inteligent”, nici “prost”, nici “artist”, nici “muncitor”, nici “cinstit”, nici “hoţ” la modul general, 24 de ore din 24. Fiecare are şi momente când acţionează inteligent, şi momente când acţionează prosteşte; şi momente când acţionează ca un muncitor, şi momente când acţionează ca un artist.

Acţiunile, gândurile şi emoţiile tale sunt cele care te construiesc şi te definesc profund şi durabil, nu etichetele, oricine ţi le-ar pune.

7. Angajare în performanţă

Încheie răspunsul cu o frază care exprimă angajamentul tău de a face acele lucruri cât poţi tu mai bine în acel moment.

Repetând frecvent angajarea în performanţă, îţi educi atitudinea specifică performerilor.

8. Antrenament pentru performanţă

Fă efectiv lucrurile de fiecare dată cât poţi tu mai bine, dă tot ce poţi tu mai bun în fiecare acţiune.

Ştiu că unii îţi spun să nu faci aceasta, pentru că ai crea – pretind ei – aşteptări mari, riscând astfel să dezamăgeşti repede. Eu te invit să judeci cu capul tău argumentele lor şi argumentele mele.

Executând lucrurile de fiecare dată cât poţi tu mai bine, îţi vei antrena şi dezvolta capacităţile şi competenţele respective, exact aşa cum face sportivul de performanţă care se pregăteşte pentru Olimpiadă. Imaginează-ţi că un gimnast sau un fotbalist ar lucra “de mântuială” la antrenamente: îşi va forma automatisme inadecvate, care îl vor împiedica apoi să execute mişcările necesare unui salt sau unei deposedări reuşite; iar odată formate, aceste automatisme vor fi foarte greu de dezvăţat. La fel ţi se întâmplă şi ţie în orice activitate: dacă nu te străduieşti să faci de fiecare dată lucrurile cât poţi tu de bine, te vei antrena greşit, îţi vei forma obişnuinţe care te vor împiedica să obţii performanţele pe care le doreşti, pentru că, ştii şi tu, e mult mai greu să dezveţi decât să înveţi.

Pe de altă parte, antrenându-te zilnic, ca performerii, îţi întăreşti încrederea şi te automotivezi. Chiar dacă aici şi acum nu eşti în cea mai bună formă, nu-ţi vei spune “Nu sunt bun(ă) de nimic”. Dacă în fiecare zi faci toate lucrurile cât poţi tu mai bine în acel moment şi dacă analizezi acţiunea pe părţile ei componente, în loc să o iei global cum procedăm de obicei, e absolut imposibil să nu-ţi dai seama că unele părţi ale acţiunii ţi-au reuşit foarte bine şi ieri şi alaltăieri şi… Şi ce dacă nu ţi-au ieşit astăzi? Mâine îţi vor reuşi din nou, cu condiţia să rămâi focalizat pe “fac lucrurile cât pot eu mai bine aici şi acum”.

9. O ilustrare şi un exerciţiu

Aici şi acum, când gândesc şi scriu aceste două articole, eu (Elisabeta Stănciulescu) sunt o fiinţă umană; şi mă simt demnă de respect în această calitate, indiferent de performanţele mele şi limitele mele.

Sunt un om care face ceva ca să se dezvolte şi totodată să-i ajute pe alţii, iar făcând acestea mă simt în lumea mea, simt că înot ca peştele în apă.

Cercetez, caut să descopăr dacă şi în ce condiţii întrebarea “Cine sunt eu?” e într-adevăr de ajutor în procesele de dezvoltare personală, de orientare în viaţă şi carieră, de creştere a performanţelor şi a încrederii în sine; şi în această parte a acţiunii simt că înot ca peştele în apă.

Le comunic altora ce descopăr, arătându-le cum să se ferească de o capcană şi cum să transforme această întrebare din obstacol în resursă utilă; şi aici mă simt în lumea mea.

Îi încurajez, îi provoc, le ofer stimulari şi resurse pentru ca ei să reflecteze, să exerseze, să se antreneze, dacă chiar vor să ajungă acolo unde îşi doresc; şi iarăşi mă simt ca peştele în apă, chiar dacă timpul şi energia consumate nu sunt deloc mici.

Fac toate acestea cât pot eu de bine în acest moment. În alt context, aş putea face aceste lucruri mai bine (sau mai puţin bine). În alt context, pot fi oricând altcineva, pentru că fac altceva…

După ani de experienţe de acest fel, pot să dau şi un răspuns foarte scurt la întrebarea “Cine sunt eu şi care e sensul vieţii mele?”: sunt un om cu experienţă de viaţă şi un profesionist cu experienţă în cercetare = căutare cu metodă, precum şi în dezvoltarea adulţilor, care le oferă altora orientare, repere, încurajare, suport şi feedback constructiv, astfel încât ei să înveţe cum să caute răspunsuri valabile la întrebările care îi preocupă şi soluţii potrivite la problemele pe care vor să le rezolve.

• Tu cine eşti, aici şi acum? Da, chiar acum, în timp ce citeşti acest articol!
• Ce acţiuni concrete desfăşori? Identifică părţi componente ale acestor acţiuni.
• Pentru ce scop anume le desfăşori?
• Cine, ce şi cum va avea de câştigat din ce faci tu?
• Cine, ce şi cum va avea de pierdut din cauza a ceea ce faci tu?
• Ce părţi din aceste acţiuni îţi dau sentimentul că înoţi ca peştele în apă, oricât de mare ar fi efortul sau disconfortul?
• Notează-le.
• Repetă exerciţiul în alte acţiuni.
• După câteva săptămâni, vei putea creiona un început de răspuns…

10. Nu uita: devii şi ajungi să fii doar ceea ce faci concret, efectiv, în fiecare moment aici şi acum, pentru tine şi pentru alţii!

Identitatea practică, efectivă, iar nu o identitate teoretică, e cea care contează, ea te ajută cu adevărat. Simplul fapt de a-ţi defini identitatea nu la modul teoretic, prin etichete generalizatoare oferite de horoscoape, teste psihologice, caracterizări ale altora sau ale tale, ci la modul practic, acţional, concret, aici şi acum, te va conduce la performanţe mai bune în acţiunile pe care le desfăşori. Te va ajuta să-ţi înţelegi mai bine şi natura şi complexitatea şi legătura cu contextele concrete, variate, de viaţă. Te va ajuta să te simţi mai sigur(ă) pe tine şi să te respecţi mai mult pe tine însuţi/însăţi. Cu timpul, implicându-te în activităţi variate, vei observa care sunt acţiunile în care te simţi cel mai “în lumea ta” şi în care obţii totodată performanţele cele mai bune. Acele acţiuni îţi vor da răspunsul la întrebarea “Care e sensul vieţii mele? “. Dar la acest răspuns ajungi doar cu timpul, prin acţiune + autoobservaţie + analiză reflexivă.

Elisabeta Stănciulescu este licenţiată în Filosofie şi doctor în Sociologie. A avut puterea sa renunte la postul de profesor universitar şi a ales să lucreze ca expert independent, oferind servicii de dezvoltare a capitalului uman.

• Pentru organizaţii: managementul echipei, comunicare constructivă, gestiunea stresului, cercetare-dezvoltare.
• Pentru persoane fizice: suport în rezolvarea unor probleme personale, de cuplu, familie, educaţie, muncă.

Detalii şi articole la: http://elisabetastanciulescu.ro