Familiar cu gust familial

Acum, când am familia mea, am început să îmi amintesc lucruri pe care nu le-am băgat vreodata în seamă copil fiind. Pentru că inevitabil am ajuns cel care trebuie să ofere același lucru copilului său.

În fiecare lună în casă intră o sumă fixă de bani. Și în fiecare lună existau cheltuielile fixe, cum ar fi lumina, căldura, gazele, mâncarea, etc. Apoi cheltuielile cu noi, copiii, unul prin liceu, unul prin școală, unul abia născut. Iar ce rămânea erau banii care puteau fi puși deoparte sau cheltuiți pe diferite planuri. Și întotdeauna erau planuri în așteptare. Să mergem la munte. Să luam un frigider nou. Să schimbăm mobilă, să…., să…., să….

Partea cea mai grea era că fiecare „să…” se putea transforma într-o frustrare. Fiindcă întotdeauna valoarea cumulată a lor era cu mult superioară valorii rămase după cheltuielile fixe. Pentru că majoritatea planurilor aparțineau mamei mele și nouă, copiilor, și majoritatea frustrărilor ne aparțineau.

Aproape în fiecare lună, în funcție de câte planuri erau în așteptare, existau discuții mai mult sau mai puțin acide pe tema asta. De ce putem doar atât? Când o să facem și noi ce ne-am propus? Întotdeauna amânăm lucrurile! De ce colegul meu are video și noi nu? De ce nu ne luăm și noi mașină?

Cu toate astea, până în momentul în care am avut propria familie, s-a născut primul meu copil și am ajuns eu însumi în situația părinților mei, nu am simțit niciodată greutatea acestor decizii. Asta pentru că indiferent de părerile contrare, de frustrările apărute, de supărarea inerentă în astfel de situații sau de limitările unor salarii fixe, părinții mei nu ne-au lăsat niciodată să simțim că ne lipsește ceva, că nu putem să facem orice ne dorim sau că situațiile astea ar putea clătina cumva unitatea familiei. Și de fiecare dată o parte din planuri deveneau realitate.

Totul a fost foarte ușor și simplu pentru noi, pentru că ei aveau grijă de asta. Iar pentru ei nu era deloc simplu și ușor. Dar aveam împreună ceva foarte important, care ne-a făcut să funcționăm excepțional: eram o familie, iar interesele noastre personale, deși niciodată ignorate și de multe ori atinse, nu le-am pus niciodată, niciunul dintre noi, părinți sau copii, deasupra intereselor familiei.

Recent, într-una din zilele în care lucrurile nu ieșeau așa cum vroiam, nu reușeam să le pun cap la cap să fim toți mulțumiți, am conștientizat în sfârșit că am avut o copilarie fericită. Și am încercat să îmi amintesc cum făceau părinții mei ca totul să funcționeze.

Iar primul răspuns care mi-a venit în minte, hilar de simplu, a fost că tatăl meu și eu, la rândul meu, suntem de fapt un departament de Risc în familie. Noi gândim în termeni de „ce ne permitem, cât putem, când putem și cât de expuși suntem dacă se întâmplă ce e mai rău”.

Mama mea și soția mea, la rândul ei, sunt departamentul de Vânzări. Și un pic de Marketing. Ele fac planuri, construiesc campanii, vor să se întâmple totul acum. Și vor să aibă grijă și de imaginea familiei, că „cine știe ce spun vecinii…”.

Iar copiii sunt fiecare câte un alt departament, cu planurile lor proprii, impactat de deciziile celorlalte departamente.

Echilibrul minunat pe care îl regăsesc în familia mea, atât din poziția de copil și din cea de adult, este dat de micile compromisuri pe care le facem fiecare. Pentru că știu că sunt momente în care exagerez cu precauția. La fel cum și soția mea știe că sunt momente în care exagerează cu planurile. Și băiatul meu știe că nu are întotdeauna dreptate și că ar putea să vrea mai puține pentru că deja are prea multe. Și fiecare, la rândul nostru, simțim o urmă de frustrare din când în când.

Dar compromisurile și deciziile le luăm astfel încât să ne fie bine tuturor, pe termen lung. Și funcționăm fericiți.

Pentru că ne echilibrăm perfect unul pe celalălt. Riscul, cu Vânzările, cu Marketing-ul, cu Operațiunile și cu toți ceilalți membri ai familiei, atât de diferiți și atât de necesari.

Lucrez din 2009 la UniCredit Consumer Financing, ocupând în prezent funcția de Head of Commercial Management and Development Function. Am o experiență de 14 ani în companii multinaționale (Connex/Vodafone, Raiffeisen Bank, UniCredit Consumer Financing), din care mai mult de 12 ani în poziții de People Management.