Omul angajat să salveze companiile de la „înec”

Nu numai că a reuşit acest lucru, dar toate organizaţiile pe care le-a restructurat sunt acum pe „val”. Bogdan Ciocoveanu este de trei ani şi cel care conduce una dintre cele mai mari companii importatoare de băuturi din România: Lerida International.

Primul vis: să ajungă enciclopedist

Povestea lui de viaţă este una absolut fabuloasă, cu un traseu care întrece scenariul oricărui film. În copilărie visa să devină enciclopedist, iar mai apoi diplomat. „Mi se părea fascinant să fii enciclopedist ca Dimitrie Cantemir, unicul din România recunoscut ca având această meserie. Apoi am vrut să devin diplomat. În această profesie călătoreşti mult, descoperi tradiţii, ajungi să cunoşti oameni cu un nivel de pregătire ridicat, dar acest drum îţi oferă şansa să îţi promovezi ţara într-un mod frumos şi faptul că aş fi putut să fac aceste lucruri a dus la dorinţa mea de a mă face diplomat”, povesteşte Ciocoveanu, trădând o undă de patriotism. Nu a ajuns niciodată să urmeze acest drum, pentru că a realizat că este foarte dificil să ajungi diplomat şi că fără susţinere politică nu sunt mari şanse de reuşită în acest domeniu! „În plus, nu poţi fi diplomat doar pentru că ai absolvit o şcoală de profil. Un diplomat profesionist trebuie să promoveze ţara, să-i apere interesele şi să facă business. Degeaba faci şcoală, dacă nu ai idee de business, de macroeconomie aplicată. Oare cum poţi să promovezi o ţară, cum poţi coopta oameni să facă afaceri acolo, fără aceste cunoştinţe care se acumulează doar în practică?”, se întreabă retoric managerul.

„Nu voiau să car morţi la cimitir”

Ajuns la finalul clasei a opta, Bogdan Ciocoveanu s-a văzut în faţa unei mari alegeri! Acum se decidea practic viitorul lui. Aşteptările familiei erau ca el să se îndrepte către Silvicultură, Medicină, Poliţie, dar el a simţit că Teologia este calea pe care trebuie să o urmeze. Deşi părinţii s-au împotrivit acestei alegeri, ba, mai mult, chiar l-au ameninţat că, dacă va eşua, va ajunge să împingă vagoane, Bogdan Ciocoveanu nu a cedat şi, chiar dacă a trebuit să aleagă un drum mai greu, a învăţat şi a reuşit să intre printre primii la Teologie! „Părinţii mei îmi tot spuneau că nu-şi doresc să car morţi la cimitir. Însă eu am simţit că aşa trebuie să fac şi nimic nu a putut să mă determine să renunţ la ideea mea. La acel moment, mi s-a părut a fi cea mai bună şcoală care să mă ajute să mă dezvolt cultural şi educaţional. Voiam să cunosc lucruri, să descopăr…Teologia m-a ajutat foarte mult în carieră, dar cel mai mult în postul de conducere. Am învăţat să cunosc Omul, să-l înţeleg, să-l ţin lângă mine, să îl respect şi să-l învăţ să respecte”, spune cu mândrie liderul.

A renunţat la preoţie

A dat examen la Seminar având convingerea că va deveni preot, însă, încă din timpul facultăţii, lumea businessului l-a cucerit iremediabil, iar stofa de lider l-a făcut ca astăzi să conducă una dintre cele mai mari companii de băuturi din România, Lerida International. Deşi acum conduce o echipă de 36 de oameni – 20 în Bucureşti şi 16 în provincie, Ciocoveanu a început să lucreze ca barman şi chelner pentru a-şi câştiga banii care i-au permis să se întreţină. Apoi a intrat în vânzări, domeniu în care a şi reuşit să facă o carieră, trecând prin mai multe companii de top.

Acum trei ani, când a preluat Lerida International, compania se afla la un pas de faliment. Colaborarea cu Bacardi-Martini încetase, iar Lerida pierduse 70% din cifra de afaceri, aproape şase milioane de euro. În 2011, specialistul a reuşit să recupereze 30%, iar în 2012 a depăşit-o. „Nu a fost deloc uşor să fac faţă acestui handicap. Am fost nevoit să aplic măsuri extreme. În primul rând, am reorganizat echipa: unii oameni au plecat, aceia care nu se potriveau cu strategia pe care o doream. Numai la departamentul de vânzări au fost înlocuiţi 14 oameni şi, cu noua echipă, am luat-o de la zero, construind o strategie diferită pe fiecare segment din HORECA, din retail, pentru tipurile de canale din key account. În contextul în care la acel moment existau câţiva clienţi cu care nu se mai lucra. Practic, se întrerupsese colaborarea cu Mega Image, cu Billa. Apoi, îşi aminteşte Ciocoveanu, s a lucrat mult la partea de marketing – „de ce trebuie să cumpere omul vinul respectiv, cum ajunge să l guste”.

Şi-a început cariera la Interbrands, angajat la început de probă, pentru că nu se aşteptau să confirme, dar, după doar o lună şi jumătate, a ajuns să coordoneze toate produsele Nestle, ocupându-se de distribuţia lor. Şi, pentru că l-au simţit spiritual proactiv, Nestle şi-a dorit foarte mult să facă parte din echipa lor, aşa că i-au oferit o leafă de patru ori mai mare, dar şi maşină de serviciu. Cu toate acestea, Ciocoveanu nu a spus da ofertei. „Îmi era extrem de greu să-mi dau demisia, pentru că lăsam în urmă oamenii care mi-au dat o şansă. Am plecat într-un final prin transfer”, îşi aminteşte managerul. În această companie a învăţat numeroase lucruri şi este locul unde a fost nevoit să-şi depăşească limitele. A părăsit compania după aproape patru ani, moment în care foarte mulţi colegi şi-au dat demisia şi nu mai aveau siguranţa jobului. A făcut trecerea într-un alt domeniu – la Murfatlar, unde s-a angajat pe poziţia de National Key Account Manager. „La Murfatlar am primit o putere incredibilă de decizie, având o responsabilitate pe măsură, iar aici simţeam că pot să mă evidenţiez”, explică managerul avantajele de a lucra într-o companie naţională, faţă de o multinaţională. A dus compania în poziţia de lider pe segmentul de vânzări de vinuri, la o distanţă considerabilă de concurenţă.

A acceptat să lucreze pentru un brand nou

După trei ani, a simţit că trebuie să facă altceva, aşa că în 2006 a riscat acceptând un proiect nou, împreună cu proprietarul Casei de Vinuri Zoreşti. Dacă la Murfatlar negocia de pe poziţia de lider, aici nu se punea problema de aşa ceva, era un nou brand. Cu toate astea, datorită cunoştinţelor şi experienţei vaste ale managerului, după doar un an şi jumătate au reuşit să ajungă lideri pe consum, vindeau chiar mai mult decât puteau produce. Şi-a dorit să acumuleze cunoştinţe noi şi a cerut şefului să-i finanţeze un MBA. Acesta i-a spus că este un cost inutil şi i-a oferit la schimb un Mercedes S Klasse. Pentru că nu era ceea ce-şi dorea el, a plecat la Coca-Cola, unde credea că o să se investească în el. Aici a ocupat poziţia de Key Account. După ce a realizat că pleca de acasă spre serviciu pe întuneric şi se reîntoarcea acasă tot pe întuneric, şi-a dat seama că acest lucru nu era în regulă, iar o şedinţă de două zile fără nicio concluzie i-a pus capac şi şi-a dat demisia. Fără să aibă niciun alt plan, fără să ştie încotro să se ducă. Şi pur şi simplu, când toată lumea vorbea despre concedieri, tăiat bugete, a văzut marea oportunitate: restructurarea de companii”, povesteşte Ciocoveanu. A fost angajat de primul client, o companie din domeniul industrial, cu o cifră de afaceri de 50 de milioane de euro, în 2008, şi în jur de 30 de angajaţi. „M-au angajat cu gândul să-i dau oamenii afară, pentru a redresa compania. Am început să vorbesc cu angajaţii lor şi să încerc să-i înţeleg. Am găsit oameni demotivaţi, care nu mai aveau chef să-şi facă treaba din cauza tăierilor de bugete. Am renunţat doar la trei dintre ei, iar banii economisiţi i-am folosit pentru a le oferi celorlalţi cafea gratis. În 4-5 luni se vedeau deja rezultatele şi din nişte oameni individualişti s-a format o echipă.”

Rezolvă problemele angajaţilor şi vei avea un plus de profit!

Concedierea oamenilor este ultima soluţie la care recurge atunci când preia un proiect. Managerul spune că, dacă un departament nu funcţionează, nu este neapărat din vina oamenilor. A avut un client care l-a angajat să-i dea oameni afară, dar Ciocoveanu l-a convins că pentru a repoziţiona business-ul este nevoie să facă mai multe angajări.

Managerul consideră că rezolvarea problemelor angajaţilor va aduce un plus de profit în companie de minimum zece la sută. „Fiecare om are nevoie de o mână de ajutor atunci când este jos! Oamenii răspund foarte bine când cineva este lângă ei şi poţi ajunge să te bazezi pe acei angajaţi. Ei vor munci chiar şi mai mult pentru că îţi poartă respect datorită faptului că ai fost alături de ei”, susţine el.

De acum trei ani, de când s-a lansat în acest domeniu, a dat afară aproximativ 200 de oameni. Cu toate acestea, managerul doarme liniştit. „Lucrul cu oamenii este cel mai frumos. Îi ajut să-şi dea seama că nu sunt la locul potrivit şi să aibă aspiraţii mai mari. Pleacă de la mine cu ideea că li se întâmplă un lucru bun, că fac un pas în faţă în carieră. Le demonstrez că nu câştigă atât cât merită. Pe mulţi i-am convins să-şi dea demisia, îi conving că acest lucru este cel mai bun lucru pentru ei. Iar pentru oamenii foarte buni am căutat eu însumi joburi, pentru că nu este dificil să angajezi persoane care îşi fac bine profesia, toată lumea îi vrea”, conchide Ciocoveanu.

Articol preluat din Revista Cariere de martie. Pentru detalii legate de abonare, click aici