Să aducem curajul în sala de antrenament

Curajul în business nu este o caracteristică înnăscută a unui lider vizionar, cât mai degrabă un comportament învățat în procese din ce în ce mai eficiente de luare a deciziilor.

În mediul de afaceri, acțiunile curajoase sunt mai degrabă acţiuni de asumare a riscului. Acei oameni care ajung lideri foarte buni au o disponibilitate mare de a-și asuma mișcări îndrăznețe, având alianțe care să le sprijine acțiunile şi o poziție consolidată – evitând astfel suicidul politic.

Antrenând executivi fie pentru a căpăta o voce fermă și respectată în interiorul organizațiilor, fie pentru a-și dezvolta curajul în mediul profesional, am fost martor la trecerea lor prin câteva etape importante – de la setarea obiectivelor la asumarea și clarificarea lor la cântărirea și asumarea riscurilor, găsirea momentului potrivit și dezvoltarea planurilor de rezervă.

Aşadar, îți propun câteva întrebări care te pot acompania atunci când, într-o anumită perioadă a vieții tale sau într-o situație specifică, tot ceea ce îţi trebuie este o abordare curajoasă:

1. Setarea obiectivelor

• Cum arată succesul în această situație de risc? Este realizabil?
• Dacă obiectivul meu prioritar este unul organizațional, este acesta aliniat cu valorile și principiile mele/sau ale echipei mele?
• Dacă obiectivul meu prioritar este unul personal, derivă el din ambițiile mele de carieră sau din dorința de a contribui la un bine mai mare?
• Dacă îmi pot atinge obiectivul prioritar, care este cel secundar?

Deși succesul unei decizii poate fi greu de estimat, uneori poate fi util să ai în minte obiectivul tău personal pe termen lung. Am întâlnit o astfel de situație când am antrenat un manager pentru a lua o decizie importantă pentru cariera sa: în firma în care lucra de peste 6 ani, avea o reputație de „om cu care se lucrează greu”, deși el, ca angajat, era un bun profesionist, centrat pe rezultate. Cei din echipă îl „bârfeau” periodic în fața șefilor, dar el nu spunea nimic, din teama de a nu fi catalogat ca „om dificil” – alegerea lui era de a munci din ce în ce mai sârguincios. La un moment dat, și-a dat seama că nu mai putea continua așa. Şi a decis să confrunte jocurile de manipulare ale colegilor săi, dezvoltând totodată relații de încredere cu câțiva actori-cheie din organizație. Astfel a pornit ferm și îndrăzneț spre obiectivul său principal – să ocupe o poziție înaltă în organizație, poziţie pentru care simțea că este pregătit… A închis toate „scurgerile de energie” în jocuri mici și neimportante cu colegii de birou.

2. Asumarea şi clarificarea obiectivelor

• Cât de important este pentru tine să-ți atingi obiectivele?
• Dacă nu faci nimic și lași lucrurile așa cum sunt, cum va afecta acest lucru compania?
• Cariera ta va fi afectată?
• Vei mai putea să te privești în oglindă?
• Situația asta cere acțiuni imediate, curajoase sau ceva mai nuanțate și mai puțin riscante?

Un „muşchi” fin, care poate fi antrenat aici, este cel al conștientizării situațiilor critice, cu presiune și stres mare, în care posibilitatea de a avea un comportament deraiant este foarte mare. Este util să știi care sunt tiparele tale de deraiere, mă refer aici la volatilitatea emoțională, scepticismul, precauția, deconectare asocială, pasiv-agresivitatea, aroganța, manipularea, melodrama, perfecționismul.

3. Punctul critic

Pentru mulţi, puterea în organizații este legată de poziția ocupată în organigramă. În încercarea de a-i mulțumi pe cei de deasupra sa, mulți oameni aleg să nu își mai asume un punct de vedere clar. În realitate însă, cei din vârful piramidei îi investesc cu putere pe cei de care depinde îndeplinirea obiectivelor sau mandatelor lor: fie pentru că îi respectă, fie pentru sfaturile pe care le primesc de la ei, fie pentru prietenie, apreciere sau afiliere la aceeași comunitate. Văzută astfel, puterea într-o organizație este și în responsabilitatea noastră – putem stabili relații şi alianțe strategice care să ne ofere acea siguranță necesară pentru a face mișcări îndrăznețe. O să folosesc o paralelă simplă: uitați-vă la un copil mic care are curaj să acționeaze, să facă năzdrăvănii atunci când mama lui este de față sau în apropiere.

4. Cântărirea şi asumarea riscurilor

• Cine este cel mai probabil să câștige?
• Cine este cel mai probabil să piardă?
• Care sunt șansele ca reputația mea să fie serios afectată dacă merg mai departe?
• Respectul cui îl voi pierde și al cui îl voi câștiga dacă o fac?
• Care este impactul pe care îl va avea acțiunea mea asupra altora?

5. Momentul potrivit

În acest punct miza este mare, dar sunt câteva întrebări care te pot ajuta să stabileşti dacă este sau nu momentul potrivit:

• Cum de urmăresc acest lucru acum?
• Este o acțiune implusivă sau este una conștientă?
• Cât timp ar putea să-mi ia să mă pregătesc mai bine decât acum?
• Ce ar însemna dacă aș mai aștepta o zi sau două, o săptămână sau mai mult?
• Care sunt obstacolele politice care ar putea apărea?
• Pot face acum câteva acțiuni care să constituie fundația unei mișcări curajoase de mai târziu?
• Sunt pregătit mental și emoțional să îmi asum acum acest risc?
• Sunt acum pregătit tehnic, am experiența necesară, credibilitatea de a face o mișcare îndrăzneață?

Atenţie! Dacă petreci prea mult timp reflectând la aceste întrebări, poţi rata oportunitatea. Totodată, graba poate duce la sinucidere politică. Cei care acționează îndrăzneț în medii organizaționale sunt cei cu un instinct al oportunității bine dezvoltat: „citesc” situațiile rapid, dar fără să fie nesăbuiți. Dacă simt că respectivul context nu este pregătit pentru un asalt frontal sau consideră că pot întâmpina rezistență foarte mare, se dau un pas în spate, reflectează şi iau în calcul altă rută sau altă dată ori continuă să adune resurse. Când alegi momentul potrivit, eşti ca un pendul – uneori nimerești bine momentul, alteori nu, dar prin practică ajungi la un reglaj fin.

6. Dezvoltarea planurilor de rezervă

• Dacă nu îți atingi obiectivele, ce se întamplă?
• Îți vei pierde credibilitatea?
• Vei fi concediat?
• Dacă nu, cum îți poți proteja reputația sau jobul?
• Poate eșecul să fie convertit în ceva pozitiv?

În fața asumării unui risc, cei mai mulți oameni fac o singură încercare: sună la ușă și, dacă nu răspunde nimeni, renunță. Cei care își ating obiectivul prioritar și secundar sună la ușă, bat în fereastră şi chiar se întorc și a doua oară.

Situațiile cu miză mare, încărcate de risc, te scot din zona de confort. Cu cât ai planuri de rezervă mai bine dezvoltate, cu atât crește probabilitatea de a-ți atinge obiectivul principal și secundar. Oamenii care fac mișcări îndrăznețe și câștigă se pregătesc și cu alternative.

În această etapă, te poţi provoca să răspunzi la întrebarea: Care sunt cele mai importante 5 criterii pentru tine în activitatea ta pe viitor?

Rodica Obancea este Coaching Partner HART Consulting si are o competenta de coaching certificata de International Coach Federation. Competenta si energia le investeste in directia excelentei si a performantei. Lucreaza in proiecte organizationale, antrenand manageri, antreprenori si echipe pentru a fi performanti.

Pentru mai multe detalii despre HART Consulting click aici.

Articol preluat din Revista Cariere de august. Pentru detalii legate de abonare, click aici