Secretul din spatele performanței
El nu rămâne însă la acest nivel, în care îşi formează o imagine de sine, ci odată cu evaluarea pe care şi-o face îşi creează şi o altă imagine (Eul ideal), de această dată fictivă, imaginară, a ceea ce ar dori să ajungă în viitor, ceea ce ar vrea să deţină, cât de erudit să fie, câţi bani să aibă etc.
Fiecare persoană este caracterizată de o anumită distanţă dintre Eul real şi cel ideal. Ceea ce ne diferenţiază, însă, este cât de mari sunt aceste diferenţe dintre ceea ce suntem şi ceea ce vrem să fim.
Un rol destul de important în stabilirea unor idealuri mai apropiate sau mai îndepărtate de imaginea de sine actuală, îl are faptul că indivizii sunt plasaţi în contexte sociale (familie, locul de muncă), înconjuraţi de alţi indivizi cu care stabilesc diverse relaţii formale şi informale şi de la care primesc feed-back-uri sub forma aprecierilor sau dezaprobărilor. Această stare de fapt este posibilă datorită fenomenului de comparare socială, prin care indivizii unei societăţi împrumută unii de la alţii atribute definitorii.
Autoperceperea individului, coroborată cu imaginea celorlalţi despre sine, duc la formarea unei imagini de sine mai complete şi totodată la acceptarea la un anumit nivel a acestei imagini. Imaginea de sine realistă, coroborată cu o stimă de sine pozitivă, dezvoltă în fiecare posibilităţile de a lua decizii din propria iniţiativă şi, de asemenea, abilitatea de a face faţă presiunilor grupului. De accea este foarte important ca managementul să încurajeze formarea unei stime de sine pozitive a angajaților la locul de muncă. Conform rezultatelor cercetărilor în domeniu, în cele mai multe cazuri, indivizii cu o stimă de sine crescută obţin rezultate bune atât în activităţile profesionale, cât şi în cele extraprofesionale.
Cei al căror Eu real este la o distanţă mare faţă de cel ideal au o stimă de sine scăzută. Aceştia sunt nemulţumiţi de felul lor de a fi, considerând că sunt total lipsiţi de calităţi sau că nu sunt buni de nimic. Ceea ce este foarte important este că ei consideră că nu pot să realizeze anumite lucruri pentru că nu au posibilităţile necesare. Acest fapt creează iluzia imposibilităţii de a se apropia de Eul lor ideal şi, de aceea, discrepanţa dintre ceea ce ei se percep a fi și ceea ce ar dori să ajungă devine tot mai mare, ducând la o profundă stare de disconfort psihic. Consecinţa este crearea unui efect circular, care va atrage după sine alte evenimente negative, ce le vor adânci starea de frustrare şi de nemulţumire. Astfel, o persoană care înregistrează eşecuri repetate într-un anumit domeniu, poate ajunge la un moment dat să considere că va eşua în toate domeniile vieţii sale.
Cu cât gradul de discrepanţă se micşorează, cu atât angajatul îşi regăseşte echilibrul, iar nivelul stimei de sine creşte, ceea ce duce către rezultate bune atât în activităţile profesionale, cât şi în cele extraprofesionale. Acestuia i se dezvoltă capacitatea de a lua decizii responsabile şi abilitatea de a face faţă presiunii care este generată fie de contextul în care îşi desfăşoară activitatea, fie de dorinţa de a atinge idealuri nerealiste.
Stima de sine crescută este secretul din spatele performanței. Dacă angajații sunt selectați cu grijă și au abilitățile corespunzătoare cerințelor posturilor, atunci vor fi capabili să-și îndeplinească sarcinile cu succes. Feed-back-urile primite le vor crea o stare de confort prin confirmarea propriei valori. Prin urmare își vor menține o motivație crescută, ceea ce va avea drept consecință o mai mare productivitate.