De ce „KPI egal cu obiectiv” e o greșeală și cum separi corect rolurile lor

Putem observa cum, de multe ori, KPI-urile (indicatorii de performanță) sunt tratați ca obiective în sine. Se discută în ședințe despre „atingerea KPI-ului” fără să mai fie menționat scopul din spatele lui.

Problema nu e de terminologie, ci de strategie: când indicatorul devine scop, echipa ajunge să optimizeze pentru cifră, nu pentru valoare.

Care e diferența

Un obiectiv explică unde vrea compania să ajungă. KPI-ul arată cât de aproape a ajuns. Obiectivul e aspirațional („creșterea satisfacției clienților”), KPI-ul e concret („scăderea timpului mediu de răspuns sub X minute”).

Când cele două se confundă, organizația pierde nuanța care face diferența între acțiune și scop, între bifatul unui număr și producerea unei schimbări reale.

Cum se ajunge la confuzie

De obicei, eroarea apare în momentele de presiune, atunci când managementul cere „rezultate clare”.

E mai simplu să urmărești un grafic decât să discuți despre calitatea experienței oferite sau despre impactul pe termen lung.

În timp, oamenii încep să lucreze pentru indicatori, nu pentru obiectivul de ansamblu. Așa se face că raportările ajung să arate bine fără ca realitatea din teren să se schimbe.

Cum le separi corect

Un proces sănătos de planificare pleacă de la obiective și abia apoi formulează KPI-urile.

Echipele ar trebui să se întrebe: ce vrem să obținem și cum știm că am reușit? A doua întrebare generează indicatorii potriviți fără să le acorde rolul principal.

KPI-urile trebuie privite ca busole, nu ca destinații. Ele semnalează dacă drumul e bun, nu îl definesc.

CITEȘTE ȘI: Mesajele de criză care funcționează doar dacă le-ai gândit din timp

Foto: ID 114017709 | Report © Eamesbot | Dreamstime.com