Cei trei muschetari ai IT-ului românesc

„Totul a început iarna trecută când Laurenţiu era la metrou şi a văzut o fată de care i-a plăcut, dar, până să ajungă să-i vorbească, a pierdut-o în mulţime. Când ne-a spus, eu şi Bogdan am fost puţin reticenţi. Apoi la o zi după, mi s-a întâmplat mie. Aşa a apărut ideea să facem o aplicaţie pentru «conexiuni pierdute»”, ne povesteşte Antonio.

În mod oficial, au hotărât să se unească şi să creeze aplicaţia, la 1 martie 2014, după ce au participat la un Hackathon organizat de Google.

Aplicaţia lor este, de fapt, o modalitate de a te conecta mai uşor cu persoanele care-ţi plac, trecând peste bariera socială a unei discuţii faţă în faţă, începută brusc în înghesuiala unui autobuz, în mers, între două staţii.

Cum funcţionează

Aplicaţia celor trei se aseamănă foarte mult cu Tinder, dar sunt mari diferenţe între cele două. Dacă pe Tinder vrei să cauţi o anumită persoană, va trebui să o cauţi într-o mare listă, apoi să-i dai accept şi abia după ce respectiva persoană îţi acceptă legătura puteţi vorbi.

„În plus, algoritmul Tinder arată persoanei respective doar persoane pe care ei (creatorii Tinder) le consideră relevante, şi ţie la fel. Şi pentru asta ai nişte punctaje, iar, dacă acelea sunt la capete opuse, nu vă veţi întâlni niciodată”, spune tânărul.

Pe Wabbit, totul e foarte simplu. Ai o listă cu oameni pe lângă care ai trecut, chiar şi în timp real. Pentru o căutare avansată, la aceasta se vor adăuga câteva elemente care să îţi facă sortarea mult mai uşoară. Pe lângă, spre exemplu, culoarea ochilor, părului, înălţime şi alte aspecte, creatorii vor să adăuge şi ora şi spațiul în care utilizatorii au fost prezenţi.

„Dar pentru aceste ultime două lucruri va fi nevoie ca utilizatorii să aibă ori Wi-Fi-ul, ori GPS-ul, ori 3G-ul sau 4G-ul pornit. Cel mai precis este GPS-ul de pe telefon, din punctul de vedere al localizării, iar pentru 3G încercăm să ne luăm o marjă de eroare pentru a da un ajutor cât mai fidel utilizatorilor”, spune Antonio. Iniţial se gândeau la o aplicaţie care să aibă la bază recunoaşterea facială, dar şi-au dat seama că metoda este prea intruzivă.

„Pentru varianta iOS avem deja 30.000 de e-mailuri stocate, iar pe utilizatori i-am pus pe o listă de aşteptare. Cel care vrea să aibă aplicaţia înaintea celorlalţi dă share prietenilor şi o să avanseze spre capul listei. Cifra o putem considera un succes având în vedere că piaţa este undeva la 500.000. Până la începutul lui decembrie vom avea finalizată şi varianta pentru iOS, cea pentru Android fiind deja funcţională”, mai spune tânărul.

Au avut curajul să refuze

Aplicaţia este atât de bună, încât au avut şi câteva oferte de cumpărare până acum, din România, dar au refuzat pentru că sunt genul de oameni care cred într-un astfel de proiect. La fel au trebuit să spună nu şi unui Business Angel. Dar, când totul va fi finalizat, tinerii speră să atragă în prima fază o sumă minimă de 500.000 de dolari.

„Trebuie să ţinteşti cât mai sus pentru a vrea şi mai mult în viitor. Noi căutăm ca investitorul nostru să fie un membru al echipei, nu o persoană care aduce banii şi speră ca în trei ani să scoată de 5 ori mai mult”, spune Antonio când vorbeşte despre investițiile pe care doresc să le atragă. Trebuie să fie un om conectat la industria IT, să aibă şi know-how, aşa arată investitorul potrivit în accepţiunea celor trei.
Merg pe principiul că oamenii care vin în echipă să fie mai deştepţi decât ei, pentru că numai aşa o afacere se poate dezvolta: „Suntem siguri că putem să facem ca aplicaţia să aibă câteva milioane de utilizatori. Cât simţi că poţi să o duci tu mai departe, nu renunţi. Dar când ajungi să nu o mai poţi dezvolta singur, o vinzi”, ne spune antreprenorul.

Investiţii financiare şi mentale

Au început acest business cu o investiţie iniţială de peste 1.000 de euro. Dar au şi ajutor: o bursă de cercetare de la stat în valoare de 15.000 de euro, bani eşalonaţi pe 2 ani. Bursa este pentru dezvoltarea tehnologiei de comunicare fără internet, tehnologie pe care vor să o folosească şi în aplicaţia lor, dar pentru asta depind foarte mult şi de update-urile de la Android şi iOS. Dar, chiar şi aşa, proiectul acesta va mai dura, pentru că sunt multe probleme de rezolvat.

„Bursa vine lunar, puţin peste 500 de euro, dar reprezintă îndeajuns cât să ne acoperim cheltuielile cu serverele şi alte câteva. Numai săptămâna trecută a trebuit să mărim planul la stocare pe servere, mai ales că în momentul de faţă avem câteva mii de utilizatori pe iOS şi peste 30.000 pe Android”, declară Antonio.

Şi, cu cât creşte numărul de utilizatori, vor creşte şi cheltuielile. Cei trei au de gând să introducă anumite in-app purchase-uri, care să-i ajute pe utilizatori și, deocamdată, aplicaţia nu este monetizată.
Îşi doresc să aibă cât mai mulţi utilizatori, în primul rând aici, în România. Dar un lucru este cert: vor să facă aplicaţia pe plan global. Iar pentru aceasta vor trebui să ajungă cu ea în State, iar în prezent Laurenţiu este acolo pentru a încerca să convingă anumiţi investitori. Pentru a grăbi un pic lucrurile au aplicat la mai multe acceleratoare, atât din SUA, cât şi din Marea Britanie pentru a găsi mentori care să-i ajute să facă tot mai puţine greşeli. De mai bine de două luni, Laurenţiu este la Stanford şi şi-a făcut o serie de legături şi conexiuni cărora cei trei vor să le prezinte produsul final.

Bogdan este CTO-ul firmei, pentru că el este cel mai bun la programare dintre cei trei „muschetari” ai IT-ului. El a creat peste 10 aplicaţii pentru un start-up din SUA, cu zeci de mii de descărcări, iar acum (în 2014), are un internship la Twitter. Urmează să se întoarcă în România în decembrie (n.r. 2014). „Vom fi din nou pe acelaşi fus orar. Este foarte obositor să ai Skype-uri de câteva ore în miez de noapte”.

Antonio şi Laureţiu se cunosc de mai bine de 5 ani şi au fost colegi de bancă în acelaşi liceu, timp de doi ani. Pe Bogdan, Laurenţiu îl ştia din clasa a IX-a şi aşa a ajuns şi Antonio să-l cunoască. Aşa au ajuns să formeze echipa care sunt în prezent.

Pentru Antonio, acesta este deja al treilea start-up, primul avându-l la vârsta de 16 ani. Iar cel de-al doilea start-up l-a făcut împreună cu Laurenţiu. L-au lăsat deoparte, pentru că s-au apucat de Wabbit. În schimb, Laurenţiu a mai avut şi un job la UbiSoft, dar şi start-up-uri create de el. Antonio este în anul doi la facultate şi, deşi ştie că marii oameni din IT au ajuns cine sunt şi fără educaţie superioară, crede că nimeni nu te bagă în seamă dacă nu ai un „pedigree”, cum îi place să-i spună. „În lumea asta îţi trebuie credibilitate şi sunt conştient că am nevoie de acea diplomă, ceea ce e rău din punctul meu de vedere”, afirmă tânărul. Legat de diplomă, aceasta o consideră necesară numai atunci când vrei să te angajezi şi să ai un loc de muncă bine plătit şi stabil.

„În schimb, să porneşti un start-up nu este pentru oricine. Sunt momente în care adrenalina este la maximum şi nu mai ai timp de nimic nici de părinţi, nici de iubită, nici de prieteni”, spune el.
Munceşte cam 17 ore pe zi. Se trezeşte la 5 dimineaţa şi până la 11 noaptea nu mai pleacă din faţa calculatorului. Dar, pentru că este om, mai are momente în care vrea să iasă din rutină şi atunci prietenii îl scot în oraş. Asta se întâmplă cam o dată pe lună când simte că „bateriile sunt goale”.

Feedback-ul nu este sincer

„Am cerut prietenilor şi familiei un feedback legat de Wabbit, dar nu prea ne ajută, pentru că sunt mesaje pozitive. Vor să fie drăguţi, iar eu încerc să explic lumii că trebuie să mă facă să mă simt prost. Vreau să facă asta, ca să învăţ să fac produsul mai bun. Am nevoie să ştiu ce-i lipseşte din punctul lor de vedere”, afirmă Antonio.

Procedura „dură” se aplică şi în interiorul echipei. Feedback-ul este unul brutal şi fără menajamente. Fac asta între ei, pentru ca pe viitor să aibă un produs aproape de perfecţiune, dar şi pentru că sunt conştienţi că nimeni nu s-a născut învăţat. Dar, din greşeală în greşeală, vor creşte până acolo încât să ajungă să fie ei idolii viitorilor tineri din IT, aşa cum şi ei îi au acum pe alţii drept idoli.