Când lucrezi în străinătate, foloseşte-ţi „dexteritatea globală“
În cele din urmă, Greg a învăţat şi câteva cuvinte în chineză, despre care credea că vor avea un bun potenţial de „a sparge gheaţa” la începutul unei întâlniri.
Numai că Greg şi-a dat seama rapid că învăţarea teoretică a diferenţelor culturale nu „se traduce” întotdeauna, în practică, într-un comportament de succes. Prima problemă a apărut când Greg, care a fost lăudat pentru că vorbeşte excelent chineza, a aceptat cu mândrie această recunoaştere, fără să îşi dea seama că exprimarea publică a mândriei contravine rolului pe care-l joacă smerenia în cultura chineză şi îl face să pară arogant în faţa omologilor săi chinezi. Când şi-a dat seama de asta, a schimbat brusc atitudinea şi a respins laudele, dar, în timp ce făcea lucrul acesta, nu s-a simţit deloc în largul lui şi a fost mai degrabă stânjenit.
Apoi Greg a încercat să folosească un stil de comunicare indirect, ca să-şi impresioneze colegii. Dar, chiar şi aşa, tot se chinuia. Greg era, de felul lui, un om atât de direct, încât i se părea penibil să nu spună pe şleau ceea ce vrea să spună de fapt. De asemenea, habar nu avea cât de indirect ar trebui să fie. În cele din urmă, a devenit frustrat şi nu îşi dorea altceva decât să încheie orice conversaţie.
Situaţia aceasta evidenţiază o problemă căreia liderii şi managerii globali trebuie să îi facă faţă în mod constant în munca lor: felul în care trebuie să te comporţi pentru a fi eficient într-un cadru nou este diferit de felul în care te-ai comporta în mod natural şi ai fi în largul tău în aceeaşi situaţie, dacă ai fi la tine în ţară.
Mulţi manageri şi lideri au trăit, muncit sau studiat în străinătate şi sunt multe cărţi şi articole care descriu diferenţele culturale dintre ţări. Dar ceea ce nu-ţi spun aceste cărţi este că a te interesa despre aceste diferenţe culturale este doar primul pas spre o adaptare efectivă la o altă cultură. Dacă te rezumi la a citi despre aceste diferenţe, este foarte probabil să ai aceeaşi soartă ca şi Greg. Şi nu e vorba doar despre diferenţele pe care majoritatea oamenilor trebuie să le înţeleagă în interacţiunile lor cu persoane ce aparţin unei culturi străine: este vorba despre „dexteritatea globală”, de acea capacitate de a te adapta sau a-ţi schimba comportamentul în lumina acestor diferenţe culturale. Cel mai adesea e un lucru mai uşor de spus decât de făcut.
Chiar dacă înţelegi la nivel intelectual care ar trebui să fie comportamentul tău, adesea este foarte greu să te porţi într-un fel în care nu ai fost obişnuit. Din munca mea cu profesionişti proveniţi dintr-o gamă largă de ţări şi culturi diferite, am aflat că e ceva obişnuit să te simţi stânjenit, lipsit de autenticitate sau chiar indignat atunci când încerci să îţi adaptezi comportamentul. Iar când ai reacţii interne puternice la adaptarea comportamentului tău cultural, performanţa ta externă va avea de suferit. Sentimentele negative se pot infiltra în performanţa ta şi te pot face să arăţi stânjenit sau lipsit de naturaleţe. De asemenea, te pot face să îţi doreşti să eviţi cu totul aceste situaţii – la fel cum, spre sfârşitul conversaţiei pe care o purtase Greg, el nu-şi dorea altceva decât să se termine odată calvarul.
Bineînţeles, nu toate situaţiile sunt atât de dificile. Unele – cum e cazul americanilor care află că în Europa obiceiul este să săruţi pe cineva pe ambii obraji la o întâlnire – sunt uşor neobişnuite, dar nu sunt de natură să te facă să te simţi profund stingherit. Dar multe alte situaţii – cum ar fi cele în care trebuie să dai un feedback despre performanţa cuiva, să participi la o şedinţă, să dai veşti proaste, să fii intervievat pentru un job sau să te promovezi pe tine sau un produs – cer un anumit comportament, la care este mult mai greu să te adaptezi. Şi tocmai aceste situaţii sunt adesea esenţiale pentru succesul tău într-o cultură străină. Deci, cum poţi învăţa să-ţi adaptezi cu succes comportamentul, fără să simţi că, în timpul acestui proces, te pierzi şi nu mai eşti autentic?
Mai întâi, fă în aşa fel încât comportamentul dorit să devină „al tău”. A găsi comportamentul potrivit într-o cultură nouă nu e ca şi cum ai trage la ţintă şi ai nimeri exact în centru. În multe culturi şi situaţii ai un spaţiu de manevră în care te poţi ajusta, iar, dacă te ocupi aşa cum trebuie de partea de ajustare, poţi să ai succes fără a face compromisuri în privinţa autenticităţii. De exemplu, în loc să spună: „Nu, nu, chineza mea e foarte slabă” (un răspuns tipic chinezesc), Greg ar fi putut să încerce ceva de genul acesta: „Mulţumesc; m-am străduit mult să învăţ, dar chineza mea e încă foarte slabă”. Acesta este un amestec cultural – un hibrid. Combină smerenia chinezească şi un pic de mândrie, recunoscând faptul că el s-a străduit din greu să înveţe regulile. În unele locuri şi contexte din China, aşa ceva s-ar putea să nu meargă; ar părea prea occidental. Dar în alte locuri s-ar putea să meargă.
Aici intervine un mentor cultural: cineva capabil să îţi spună dacă aceste schimbări se potrivesc în noul context sau cadru. Greg nu trebuie să fie atent cu toţi chinezii, ci doar cu acei oameni cu care interacţionează. Deci, ar trebui să-şi găsească un mentor care este familiarizat cu ţara şi, de asemenea, cu mediul de lucru specific în care se află Greg. De exemplu, poate că Greg interacţionează cu persoane cu vârste în jur de 20 de ani care au studiat în SUA şi au o abordare occidentală. Sau poate că sunt angajaţii unei întreprinderi de stat, cu un trecut foarte tradiţionalist şi un set de aşteptări similar. Este esenţial să ştii asemenea lucruri atunci când înveţi să îţi adaptezi comportamentul la cel al interlocutorilor tăi.
Dar la fel de important este să autoevaluezi pentru a-ţi da seama cât de în largul tău te simţi să faci aceste ajustări. Poate că sunt bune aşa cum sunt privite din exterior, dar în interiorul tău ţi se par greşite, nepotrivite sau lipsite de autenticitate. Or, în cele din urmă, acest lucru nu îţi este benefic, fiindcă este foarte probabil ca starea de disconfort prin care treci să îţi afecteze performanţa şi să te facă să îţi fie greu să te comporţi într-un mod autentic, ceea ce este esenţial pentru a construi relaţii cu ceilalţi, în orice cultură. Va trebui să ieşi din zona ta de confort într-o oarecare măsură, dar, în acelaşi timp, să te asiguri că păstrezi sinele tău autentic.
În final, trebuie să îţi creezi o strategie a iertării de sine. Vei face cu siguranţă greşeli pe măsură ce faci experimente pentru a te adapta cultural. Semnalează-le celorlalţi că încerci să le înveţi regulile culturale, chiar dacă încă nu ai reuşit să le stăpâneşti, şi că îţi pasă de tradiţiile lor şi le respecţi. Lucrul acesta te va ajuta să progresezi foarte mult spre scopul de a-ţi construi un capital cultural de care să te poţi folosi în orice mediu străin.
Andy Molinsky este profesor asociat de comportament organizaţional la Brandeis International Business School şi autorul cărţii Global Dexterity: How to Adapt Your Behavior Across Cultures Without Losing Yourself in the Process.