Succesul adevărat se poate obține doar în echipă

Care credeți că au fost calitățile care v-au recomandat pentru poziția de CEO?

Sunt de 13 ani în companie, am crescut practic alături de GTS Telecom. Faptul că am contribuit la creșterea și consolidarea business-ului din România a fost unul dintre principalele argumente și, bineînțeles, administrativ a contat și votul de încredere din partea grupului, a colegilor din România. Cred că a fost ceva natural, în linie cu ce au văzut atât pe plan local, cât și la nivel de grup.

Activați doar în zona de B2B. Cum încercați să câștigați lupta pentru clienți?

Avem o clientelă destul de stabilă, sunt puțini cei care ne părăsesc. Am făcut la începutul anului o statistică și am observat că vechimea medie a clientelei noastre este de aproape 5 ani. Dacă ar fi să identific un secret al reușitei noastre, acesta ar fi faptul că ne ținem de promisiuni atât față de clientul extern, cât și de cel intern, că într-adevăr livrăm ceea ce promitem. Aceasta este și o valoare la nivelul grupului, o disciplină pe care ne-o impunem și încercăm să ne ținem cât mai mult de ea în condițiile actuale mai mult sau mai puțin vitrege.

Clienții noștri văd că le suntem dedicați, iar asta ne ajuta să îi aducem alături de noi și să îi păstrăm. Referințele sunt, de asemenea, foarte importante. Practic, noii clienți vin din recomandări.

Ce modalitate de management abordați?

Am un stil de management mai degrabă participativ. Aș spune că este obligatoriu în industria noastră să fie un astfel de stil de conducere. Un management de succes ar trebui să fie unul participativ, pentru că într-un domeniu bazat pe tehnologie lucrurile se schimbă, este tot timpul nevoie de ideile celor din jur, care fac efectiv ca lucrurile să se întâmple. A nu asculta părerile unor astfel de oameni te poate duce rapid spre pierderi sau probleme operaționale.

Acest tip de management ajută la motivarea oamenilor din subordine? Cum mențineti o relație bună cu angajații și cum îi motivați?

Inclusiv față de ei ne menținem promisiunile. Ori de câte ori există posibilitatea, noile poziții sunt ocupate de colegii noștri. Este acel „career ladder” care este deschis practic oricui. Există un mediu pozitiv de lucru pe care îl întreținem, pro angajat, pro performanță.

Ați menţionat de câteva ori cuvinte precum valori, promisiuni… Cât de importante sunt pentru oamenii din România, care nu sunt neapărat obișnuiți cu astfel de declarații de intenție din partea unei companii, misiune, valori etc.? Mulți le consideră niște vorbe goale.

Ele trebuie traduse în realitate. Probabil peste tot angajații privesc la valori și la misiune ca la niște citate pe un perete, un tablou. Însă secretul este să acționăm, inclusiv managementul, în spiritul acela și să încurajăm exemplele pozitive. Noi așa conservăm spiritul acesta de a respecta „litera legii nescrise” a valorilor. Încurajăm exemplele pozitive pe care le sărbătorim în cercul adecvat. Dacă există o realizare deosebită într-o zonă operațională, spre exemplu, persoanele respective au parte de o sărbătoare la nivelul departamentului și, ulterior, meritele le sunt recunoscute în cadrul unei adunări generale. Există, prin selecție, și bonificații în această direcție. Încercăm să subliniem prin anumite fapte ceea ce este scris ca principii.

Cât de important este aspectul financiar în motivarea unui angajat? Care ar fi cele mai importante trei instrumente de motivare a acestora?

În ceea ce ne privește, pot să vă spun că am avut angajați ofertați de alte companii la salarii superioare celor pe care le au și nu au plecat. Partea materială e un factor motivator important, fără de care, până la un anumit nivel de jos, nu se poate. Referitor la straturile ierarhice superioare, cred că este mai importantă relația între efort și rezultate: cum ești considerat, în ce mediu lucrezi, cât de sigur te simți în mediul în care te afli. Cred că ne îndreptăm către un optim al acestor factori în sensul că apartenența noastră la un grup ca GTS CE este una care aduce stabilitate, încredere angajaților și cred că este un criteriu important în ziua de azi acela al stabilității locului de muncă. Sigur, salariile nu sunt cele mai mici de pe piață, dar vorbeam despre restul aspectelor soft, cu accent pe două direcţii: mediul de lucru și faptul că fac ceea ce le place.

Care ar fi calitățile necesare pe care ar trebui să le aiba un top manager în Romania și care ar fi cele necesare unui executiv de top din zona de IT?

Sincer, nu pot să fac o diferențiere între zona de IT și alte zone. Cred că pe toți îi unește profesionalismul. Acesta este un prim aspect care trebuie bifat. Trebuie să știi ce se întâmplă în subordinea ta, cum se întâmplă lucrurile. Și, sigur, profesionalismul nu înseamnă numai atât, dar în mod clar competența, partea legată de profesie, de procesele care au loc este esențială în a acoperi cu brio și a-ți exercita managementul acelei activități.

Determinarea este un alt factor important. Trebuie să îți dorești să faci lucrurile să meargă, să vrei să obții rezultate și trebuie să ai acel zvâc. Dacă ești self-sufficient, profesionalismul te poate scoate din anumite capcane, dar nu aș zice că te ajută pe termen lung. Nu poți obține rezultate sustenabile.

Nu în ultimul rând, cred că e nevoie de o energie pozitivă pe care trebuie să o ai și pentru tine, dar și pentru a transmite mai departe, pentru că de obicei tonul vine de sus în jos.

Ați fost specialist, ca om de vânzări, și ați făcut trecerea la un post de conducere. A fost dificilă această trecere? Ce se schimbă odată cu această avansare? La ce ești mai atent?

Dificultatea este legată de efortul de a îi face pe ceilalți să te urmeze și să obții rezultatele dorite. E o schimbare care, ruptă din context, pare mare. Totuși, dacă ai parte de ajutorul unui superior sau a unui mentor, care te-a inspirat și ți-a dat o directie, ai văzut cum face el lucrurile, ce răspunsuri obține de la subalterni, poate fi mai ușor. Totodată, poți învăța cum să conduci din erorile comise de un șef: observi ce nu a facut bine, care au fost semnalele negative și să încerci să nu repeți erorile respective. Punctez aici: trecere de la specialist la manager implică o doză mai mare de atenție în relația cu oamenii. Și cred că trebuie să fii sincer și să nu încerci să îi manipulezi.

Spuneați mai devreme de mentor. Ați avut sau aveți vreun mentor?

Nu am avut unul în cadrul companiei, însă am repere pe diverse arii. Împrumut best practice-uri din ce am citit în diverse articole, dar nu am avut un mentor.

Ați absolvit un MBA la CITY College, International Faculty of the University of Sheffield. Este o necesitate un astfel de program pentru a putea ajunge top manager?

Nu cred că este neapărat să deții o astfel de certificare. Depinde foarte mult de bagajul genetic cu care te prezinți în poziția respectivă. Există antreprenorii locali de succes, care au ajuns să aibă afaceri de zeci sau sute de milioane de euro, care nu au avut un MBA și cu toate acestea au reușit.

Este preferabil pentru candidatul standard la o poziție de top management să aibă o astfel de certificare. Din experiența proprie pot să vă spun că ceea ce îți aduce un MBA este acea siguranța în decizii, în acțiuni, faptul că te raportezi la niște benchmark-uri, la niște moduri de a face lucrurile și că știi că ceea ce practicai de mult, acum are mai mult sens. Știi că așa se face în general în business, îți dă o oarecare siguranță. Iar când te întâlnești cu o situație în care nu ai idee ce să faci, știi că există niște tool-uri pe care le-ai învățat și la care poți să revii, să mai cauți într-o zonă. Spre exemplu, simți că, în loc de o organizare piramidală, este nevoie de o organizare matricială. Deci, ai niște modele, știi unde să te duci să cauți.

Persoanele care participă la un program MBA o fac din dorința de a avansa în carieră. Ajută în acest sens sau te ajută să alegi ulterior calea antreprenoriatului?

Cred că este de ajutor. Contează foarte mult organizația din care faci parte sau spre care tinzi. În România a existat o cultură a diplomelor obținute numai așa ca să ai o diplomă, să dea bine. În momentul de față cred că lucrurile s-au mai schimbat. N-aș zice că simpla deținere a unei diplome brusc îți va deschide o uşă. Din nou, vorbind din experiența mea, colegii de generatie de la programul de MBA au avut o rată de avansare în carieră, în următorii doi ani de la absolvire, de sub 50%. Deci nu aș spune că e neapărat o condiție a succesului, dar ajută.

Un MBA în țară sau unul în străinătate? Care ar trebui să fie ținta unui manager din România?

Dacă își propune să ajungă un manager de top la nivel internațional, probabil că ar trebui să urmeze un astfel de program în străinatate. Am cunoștințe care au progresat în cadrul Coca-Cola și au ajuns șefi în diverse regiuni de pe glob. Probabil, în astfel de cazuri, se cere un MBA internațional. Pentru cine este interesat să își continue activitatea pe plan local, cred că și un MBA făcut în România este poate mai indicat pentru networking, pe de o parte, și pentru că am ajuns să avem și noi profesori suficient de bine pregătiți pentru a putea preda mediului de business autohton, conectați la ce se întâmplă în România, oameni care să vorbească pe limba oamenilor de afaceri locali.

În afară de lucrurile noi pe care le înveți la un MBA, cât de important este networkingul?

După cunoștințele în sine, networkingul este unul din aspectele esențiale pentru care e indicat să urmezi un curs MBA.

Ați reuşit să legați relații de afaceri cu foștii colegi de curs?

Nu direct. Networkingul nu înseamnă doar primul nivel. Sunt și nivelele ulterioare și tot timpul ai o zonă în care poți să întrebi pe cineva ce știe despre un anumit aspect. Chiar și în zona candidaturilor pentru un anumit job. Dacă vrei un specialist, poți apela la o recomandare. Eu am apelat la colegii de MBA pentru recomandări de specialiști sau de oameni din zona de suport. N-aș spune că networkingul determină imediat sau concură la înflorirea business-ului reciproc, toți vor face afaceri în cerc închis, acolo între colegi, dar ai o arie pe care o poți explora ulterior pentru diverse nevoi.

Ce rol joacă șansa în carieră. Credeți că pentru a avea o carieră de succes este nevoie și de șansă sau dacă te pregătești și ești atent la detalii nu ai nevoie de șansă?

Dacă ești atent și iei deciziile la timp, nu ai nevoie de șansă. De fapt, ce înseamnă șansa? Să fi făcut o alegere anterioară altfel. Deci, despre asta este vorba, despre alegeri.

Dar pasiunea? Este necesară pentru succes?

Succesul este o poveste despre împreună. Succesul de unul singur nu este succes, cel puțin din punctul meu de vedere. Din perspectiva unui succes de echipă, cred că pasiunea e importantă pentru că la un moment dat ai anumite energii spre anumite direcții, te împarți spre anumite lucruri și pasiunea te ajută să ai o anumită convergență în fructificarea acelor energii. Asta înseamnă că îți atingi scopurile mai repede. Pasiunea este importantă spre succes pentru că traiești bucuria drumului, nu doar a destinației. Nu ai atins succesul și gata, ci ai și pe parcurs satisfacţii. Atunci când succesul este privit ca un proces, pasiunea are o importanță deosebită în succesiunea etapelor lui.

Vă considerați un om de succes?

În spiritul a ceea ce am spus mai sus, da.

Câteva sfaturi pentru tinerii care vor să pornească cu dreptul la drum către o carieră de succes?

Ar trebui să aibă un plan de care să se țină și să nu le fie frică să îl schimbe atunci când li se pare că lucrurile nu merg așa cum trebuie sau atunci când ei acumulează noi experiențe și li se pare că planul inițial ar trebui schimbat.

În viață, cred că trebuie să fie atenți la efort. Succesul vine de obicei dupa o perioadă de strădanie. A arde etape sau a sări prea repede peste anumite lucruri duc la un succes care nu poate fi de termen lung. Și aici îmi aduc aminte de o zicală: „Când ceva e prea frumos ca să fie adevărat, nu este adevărat”. Cam așa este și cu succesul. Ca să ajungă acolo, tinerii trebuie să știe că au de muncit, trebuie să facă lucruri și, în același timp, să își planifice cariera, să fie atenți la parcursul drumului către succes.