Eficiență fără sens: Când rutina devine doar o formă de amânare

De la exterior, totul arată impecabil: calendarul e plin, inboxul gol, notițele de la ședințe sunt atent structurate. În realitate, tot mai mulți antreprenori și profesioniști cad într-o capcană greu de detectat, aceea în care eficiența aparentă devine un paravan pentru amânări care nu țin de lipsa timpului, ci de altceva, mai subtil.

Este o tendință tot mai vizibilă în mediul de business: persoane extrem de active, cu agende încărcate, care evită, uneori, exact lucrurile care contează. Nu lipsa de disciplină pare să fie problema, ci excesul de disciplină în zone care oferă confort, dar nu și avans.

Muncă multă, dar nu neapărat importantă

Lucrurile mici, repetitive, cele ușor de bifat, devin dominante într-o zi de lucru. Răspunsurile rapide la e-mailuri, rearanjarea listei de taskuri, a treia rundă de brainstorming pentru aceeași idee, toate sunt activități care mențin senzația de progres, fără să împingă cu adevărat lucrurile înainte, întotdeauna sau chiar de cele mai multe ori. Munca reală, cu miză, rămâne suspendată undeva între „nu e momentul” și „mai am nevoie de puțină claritate”.

E un model pe care mulți îl recunosc, dar puțini îl confruntă direct. Poate pentru că se confundă ușor cu seriozitatea. Sau pentru că într-o cultură a „busy-ului”, e mai ușor să spui că ești prins într-un call decât să recunoști că eviți o decizie importantă. Mai ales în antreprenoriat, unde presiunea e constantă, iar responsabilitatea nu se poate împărți.

Productivitatea ca strategie de confort

Această supraocupare funcționează uneori ca o formă elegantă de amânare. Nu e vorba despre lene sau lipsă de motivație, ci mai degrabă despre o selecție a acelor sarcini care dau satisfacție imediată și siguranță. Și evitarea celor care pot aduce conflict, incertitudine sau risc de eșec.

Unii specialiști vorbesc despre acest fenomen ca despre un „productivity trap”, capcana în care cădem atunci când confundăm ocuparea constantă cu progresul real. E o formă de autoiluzionare care prinde teren mai ales în industrii dinamice, unde ritmul ridicat este aproape o obligație de brand personal.

„Rutinele care, în aparență, sunt productive, dar, de fapt, sunt mecanisme de evitare, reprezintă o temă foarte importantă pentru că gradul nostru de funcționare poate fi afectat, paradoxal, în sens negativ. Cu toate că noi avem cea mai curată casă, cel mai curat birou, cele mai bine structurate teme, ne aruncăm în cât mai multe proiecte de tip dezvoltare personală, ascultăm podcast-uri, ne înscriem la cursuri și așa mai departe, lucrurile astea, uneori, pot ascunde sentimente de inutilitate, frustrare, o lipsă a încrederii în sine, o nevoie de validare și o tendință mai degrabă de evitare a posibilității de a conștientiza acest lucru, tocmai aruncându-ne în cât mai multe proiecte, activități de rutină, uneori ritualice, cum este, de exemplu curățenia excesivă, ordinea desăvârșită fie în locuință, fie la locul de muncă”, susține, pentru Revista CARIERE, psihologul Graziella Dan.

Un ritm corect, nu doar rapid

Pentru un lider de echipă, recunoașterea acestui model poate fi primul pas important. Nu presupune să încetinească ritmul, ci să-l realinieze. Să observe care sunt activitățile care aduc claritate și avans și care sunt cele care, deși îmbracă hainele productivității, nu aduc mai mult decât o senzație temporară de control.

CITEȘTE ȘI: Sportul ca instrument de networking între antreprenori. De ce chiar funcționează

Foto: ID 138567036 @ Kawee Wateesatogkij | Dreamstime.com