Cultura de „overachieving” – performanță sau epuizare?

Viteza, eficiența și rezultatele spectaculoase sunt adesea puse pe un piedestal, iar cultura de „overachieving” (sau supraperformanță) s-a infiltrat adânc în organizații. Aparent un motor al excelenței, acest fenomen ridică tot mai multe semne de întrebare: cât este despre performanță și cât este, de fapt, despre epuizare?

În esență, cultura de „overachieving” presupune angajați care simt nevoia să performeze constant peste așteptări, să lucreze peste program, să fie mereu disponibili și implicați la maximum. Nu pentru că li se cere explicit, ci pentru că se tem să nu fie percepuți ca insuficienți, slabi sau înlocuibili.

„Overachieving-ul este acea cultură în care angajații simt presiunea constantă să performeze peste standard, să livreze mai mult decât li se cere, din teama să nu fie considerați mediocri sau dispensabili. De multe ori, acest comportament este încurajat tacit (sau chiar premiat) de organizație, dar pe termen lung duce la burnout, demotivare și pierdere de sens”, atrage atenția Corina Neagu, fondator DARE – Development Advice & REsources, trainer și consultant în resurse umane.

Productivitate toxică

Inițial, angajații care adoptă acest tip de comportament sunt văzuți ca modele de urmat: livrează mult, rapid, nu cer ajutor și par să nu obosească niciodată. Însă, în spatele acestei aparente eficiențe se ascunde adesea un preț mare: epuizarea emoțională, lipsa echilibrului între viața profesională și cea personală, probleme de sănătate și chiar dezechilibre mentale.

Organizațiile care tolerează sau chiar promovează tacit acest tip de comportament ajung să creeze un mediu nesustenabil. Se instalează presiunea socială – „dacă X poate sta peste program zilnic, eu de ce nu pot?”, iar colegii încep să se autoevalueze raportat la un standard nerealist.

Burnout-ul, reversul medaliei

Sindromul burnout, recunoscut oficial de Organizația Mondială a Sănătății, nu mai este o excepție, ci o realitate comună în mediile de lucru hipercompetitive. Oboseala cronică, lipsa motivației și scăderea randamentului sunt doar câteva dintre simptomele care afectează angajații suprasolicitați.

În plus, overachieving-ul cronic erodează cultura sănătoasă a echipei. Creează tensiuni, competiție nesănătoasă și rupe echilibrul între colaborare și performanță individuală. Iar costurile – absenteism, fluctuație de personal, pierderea angajaților valoroși – devin evidente pentru organizație abia când e prea târziu.

Ce soluții există?

Este responsabilitatea liderilor să identifice și să combată această cultură dăunătoare. În loc să premieze doar performanța dusă la extrem, este important să încurajeze echilibrul, feedbackul onest, respectul pentru timpul personal și recunoașterea eforturilor sustenabile.

De asemenea, este esențial ca managerii să cultive un climat în care vulnerabilitatea este acceptată, iar cererea de ajutor nu este văzută ca slăbiciune. Cultura sănătoasă a performanței înseamnă rezultate obținute prin muncă inteligentă, nu prin epuizare continuă.

Cultura de „overachieving” pare, la prima vedere, o rețetă a succesului. Însă, în realitate, este o sabie cu două tăișuri. Poate aduce rezultate remarcabile pe termen scurt, dar lasă urme adânci în oameni și în organizații. Adevărata performanță sustenabilă vine din echilibru, din autonomie și din respectul pentru limite – nu din frică sau auto-sacrificiu permanent.

CITEȘTE ȘI: Ioan Deac s-a retras de la conducerea executivă a Compa după 35 de ani

Foto: ID 168580997 ©Olezzo | Dreamstime.com