Managementul vieții. Charles Handy: El și ceilalți

„Pentru a merge înainte în multe aspecte ale vieții, nu doar în business, este necesar să te schimbi radical, să pornești pe un curs nou, care va fi diferit de cel existent, înainte să ajungi în vârf. Deseori este nevoie de o nouă paradigmă, o nouă curbă, care să adopte o altă perspectivă asupra viitorului și al businessului tău”, începe, printre altele, pe un ton care va progresa pe măsura amplorii speech-ului, Charles Handy – cel definit drept unul dintre cei mai mari gânditori ai ultimelor decenii.

Charles Handy a fost prezent pe 3 noiembrie, la HR Innovation Conference, conferința națională a HR Club. Pretextul fiind și noua sa carte, „The Second Curve”/ “A doua curbă”, care a fost tradusă şi lansată şi în România pe 1 noiembrie. Un volum cu eseuri în care aplică ideea celei de-a doua curbe unei serii de probleme: de la capitalism şi guvernare până la educaţie şi definiţia vieţii bune.

Linia tuturor lucrurilor umane

„Curba sigmoidală este un concept matematic. Folosită ca metaforă, aceasta reprezintă o expresie familiară pentru multe concepte. Expresiile <curbă de învăţare> şi <înaintea curbei> fac referire la această curbă sigmoidală şi multe afaceri o folosesc atunci când fac proiecţii despre viitor. Însă nu este mereu luat în calcul faptul că reprezintă mult mai mult decât atât. Reprezintă linia tuturor lucrurilor umane, a propriilor noastre vieţi, a organizaţiilor şi a afacerilor, a guvernelor, imperiilor şi alianţelor, a democraţiei efective şi a multelor şi variatelor sale instituţii.

În fiecare caz există sau a existat o perioadă iniţială de investiţii – fie că au fost financiare, educaţionale (în cazul propriilor noastre vieţi) sau de încercare şi experimentare –, o perioadă în care eforturile depuse depăşesc rezultatele, atunci când linia S-ului merge în jos. Mai multe investiții decât profituri.

Apoi, pe măsură ce rezultatele încep să iasă la suprafaţă, iar indiciile de progres apar, linia urcă. Dacă totul merge bine, atunci linia continuă să urce, dar vine vremea când în mod inevitabil curba ajunge în vârf şi începe să coboare.

Coborârea poate fi prelungită şi, de multe ori, aşa este, dar uitarea aşteaptă la finalul acesteia. Se pare că nu există vreun mod de a scăpa de curba sigmoidală. Singura variabilă este lungimea curbei”…După ce definește și prin viu grai ceea ce a așternut în carte, Charles Handy privește scurt spre cei aflați în sala de conferințe. Totul pare simplu, dar nu e, oamenii din sală par să îl asculte relaxați pe Handy, dar e doar o impresie.

Și aceasta nu e tot, Handy tocmai începe să spună cât de important e să ne reinventăm mereu, individual şi colectiv, şi să gândim din timp un nou val de dezvoltare chiar în momentul în care absolut nimic nu ne anunţă că ar fi nevoie de o schimbare!

Viteza curbei pare să se mărească

Apoi…Carapacea crisalidei se crapă şi fluturele îşi întinde picioarele şi antenele afară din carapace. De îndată ce picioarele sunt suficient de puternice, fluturele iese afară din carapace. Soarele îi usucă aripile, şi fluturele le întinde pentru prima data…Metamorfoza fluturelui este doar unul dintre modurile în care Handy înfățișează publicului aflat în sala unde se desfășoară conferința HR Club viitorul, caracteristicile noului tip de om care se îndreaptă spre companii, modul în care companiile ar trebui să lucreze cu el și așa mai departe.

„Imperiul Roman a durat 400 de ani, dar, în cele din urmă, a ajuns la un sfârșit. Alte imperii au rezistat cu mult mai puţin înainte de a se scufunda, precum Imperiul Britanic, ceea ce se va întâmpla cu siguranță și în cazul Imperiului American. Guvernele şi dictaturile îşi ating, în cele din urmă, sfârșitul. La o scară mai mică, afacerile rezistau în medie 40 de ani înainte de a se prăbuşi sau a fi preluate; acum durata medie de viaţă pare să fi scăzut până la doar 14 ani. Viteza curbei pare să se mărească, deşi noi am reuşit să ne întindem curbele vieților personale până la 90 de ani sau mai mult. Totuşi există un fel de uitare la final. S-ar putea să fie o perspectivă deprimantă”, mai spune Handy pentru cei care nu știu încă în ce mod imediat ar putea reacționa la ceea ce spune el.

Să nu ne imaginăm un Charles Handy sever, în niciun caz. Am putea spune că în tot ceea ce a enunțat și a subliniat a avut zâmbetul pe buze, pentru a face mai ușoară viziunea aripilor destinului.

Supraviețuirea afacerilor

Handy, provocat de public și chiar de întrebările „din afară“ (evenimentul HR Innovation Conference fiind transmis live în Timișoara și Cluj-Napoca) vorbește și despre Millenials, bineînțeles, subiect…la modă. Însă subiectul pălește, în momentul în care Handy mai adaugă, la șiragul de teme complexe ale omenirii faptul că “jumătate din locurile de muncă vor fi înlocuite de tehnologie în următorii 20 de ani.

Iar aproape 250 de milioane de oameni își vor pierde slujbele, într-un deceniu, în detrimentul roboților”…
Totuși..Peste 400 de specialiști în resurse umane au aflat de la Handy și care este soluția supraviețuirii afacerilor la nivel global. El a dezvoltat o teorie, ale căror principii au fost aplicate deja cu succes de Steve Jobs, părintele Apple, și Sir Alex Ferguson, managerul Manchester United: Pentru a merge înainte în multe aspecte ale vieții, nu doar în business, este necesar să te schimbi radical, să pornești pe un curs nou, care va fi diferit de cel existent, înainte să ajungi în vârf.

Deseori este nevoie de o nouă paradigmă, o nouă curbă, care să adopte o altă perspectivă asupra viitorului și al business-ului tău”. Practic, companiile trebuie să se reinventeze din timp, pentru a anticipa provocările viitorului. Handy dă exemplul lui Steve Jobs, care până să dea lovitura cu calculatorul Macintosh plănuia să pătrundă la momentul potrivit și în alte domenii.

În muzică, prin intermediul iPod-ului, în telefonie, prin iPhone sau în revoluționarea lume a tabletelor, prin iPad. La rândul lui, Sir Alex Ferguson, legendarul manager al Clubului de Fotbal Manchester United, a știut să aducă mereu noi talente în echipă, înainte ca vedetele să atingă apogeul…

Poveste și destin

La 84 de ani, Charles Handy e dovada faptului că teoria sa despre a doua curbă funcţionează la fel de bine atât în viaţa personală, cât şi în cea a organizaţiilor. Nu degeaba a fost recompensat de Thinkers 50 cu “Lifetime Achievement Award”, pentru impactul de lungă durată pe care l-a avut în felul în care oamenii se raportează la management, după o îndelungată carieră ca manager, profesor şi autor. Născut în 1932 în Irlanda, ca fiu al unui arhidiacon, Handy a absolvit Universitatea Oxford și Sloan School of Management, Masschusetts și deține șapte doctorate onorifice de la șapte Universități din Marea Britanie.

Dr. Handy a fost director executiv la Shell, business economist la London Business School, președinte al Royal Society of Arts. S-a implicat în dezvoltarea programelor de MBA ale The Open University Business Schoool din Marea Britanie (în aceste cursuri studiindu-se principiile de management și cărțile ce poartă semnătura lui – între care, amintim, „Epoca irațiunii”, „Elefantul și puricele”, „Pelerina goală”) și a fost tutore al acestei prestigioase Universități. Restul e lecție de viață, poveste și destin.

Epilog

„Îmi voi aminti întotdeauna de marea plimbare pe care un prieten a organizat-o pentru a-și sărbători ziua de naștere. Ne-am împărțit în două grupuri și am hotărât să ne întâlnim într-un sat îndepărtat pentru a lua prânzul. <Știu drumul> a spus un membru al grupului nostru, un distins ambasador, <urmați-mă>. A plecat brusc în timp ce noi vorbeam încă“, scrie Handy undeva, în noua sa carte…
Unul dintre cei mai mari vizionari britanici în materie de management a fost unul dintre keynote speakerii conferinţei HR Innovation…Să reinventăm: Un om deosebit a vorbit despre noi și despre viață.

După ce a vorbit, inițiază sesiunea de întrebări. Nimeni știe cum să îl întrebe mai exact despre…orice! Nu îl întreabă despre curba, curba vieții pe care a desenat-o atât de subtil printre cuvintele pe care nici o altă lecție de leadership nu le-ar putea desluși. În teoria haosului, efectul fluturelui este sensibilitatea dependenței față de condițiile inițiale…Toți vor să știe cum pot fi mai eficienți, cum să se descurce cu oamenii în companie, cum să fie fluturi, chiar dacă nu pot fi ș.a. Handy încearcă să le transmită prin mimică, glumind ori nu, că ar trebui ca toți să înțeleagă, odată pentru totdeauna, strania normalitate a vieții personale, menită să supraviețuiască lalolată cu viața profesională. Să explorăm blocajul, stagnarea, neputinţa, aşa cum le-am trăit, sau cum le trăim uneori fiecare. Chiar și el. Dar…„Nu cunoşti decât lucrurile pe care le îmblânzeşti”, îi zicea vulpea Micului Prinţ…

Prelegerea lui Handy mă face să mă întreb unde locuim de fapt? În lumea aceasta, în corpul nostru, în Univers? Dansăm în propria viaţă? Dispărem în pădurea cunoașterii? Structura indisolubilă a minții se scurge printre zgomotele pașilor, care se strecoară pe lângă Handy, după ce oamenii i-au luat ofrandă autografele, printre vorbe și cafele. În urmă, ochii lui Charles Handy ademenesc singurătatea alergătorului de cursă lungă: El și ceilalți.