TOLERANTA – defect sau calitate?

Catalin Ionescu, Chairman & CEO Codecs: Diversitate

Pentru fiecare, toleranta are alta valoare si alta semnificatie. Pentru mine, este capacitatea de a accepta opinii diferite, viziuni diferite, stiluri diferite de a face acelasi lucru. Sau a nu te crispa cand trebuie sa iei masa, de exemplu, cu o persoana de alta orientare sexuala decat tine. Intr-un cuvant, o forma de a accepta diversitatea… iar diversitatea inseamna viata.

In privinta acestui aspect al vietii, cred ca niciodata nu esti desavarsit. Poti spune doar ca ai ales sa mergi pe aceasta cale si sa cauti performanta.

A fi tolerant nu este o calitate intrinseca, ci una pe care o dobandesti prin educatie, cultura si, mai ales, prin antrenament. Uitati-va la copii cand se joaca: daca unul incearca sa-i ia altuia jucaria din mana, se trezeste brusc cu un pumn in cap. Toleranta o invata de la parinti, nu o au in sange.

Voltaire parca, spunea ca primul om care a preferat sa injure in loc sa arunce cu piatra a inventat civilizatia.

Ce are asta de-a face cu managementul?

Antreprenorii, proprietarii sau managerii de top ajung acolo pentru anumite calitati care ii propulseaza. Ulterior, li se pare ca singurul mod de a face un anume lucru este cel pe care-l stiu ei. Si de aici apar conflictele, iar subalternii pleaca. Acum, firesc, se pune intrebarea cat de tolerant ar fi bine sa fie un manager?

E de bun simt ca prea multa toleranta strica. Apoi, este o capcana sa pui problema tolerantei numai la manageri. Dar angajatii? Nu e nevoie sa fie si ei toleranti? Raspunsul este evident. E intocmai ca atunci cand ridici un bat de jos: se ridica automat ambele capete. Si toleranta are doua capete, nu doar unul singur.

Dar daca mizam pe toleranta, cum stam atunci cu unitatea de viziune, misiune, scop, obiective etc.? O companie trebuie sa fie ca o armata ordonata, disciplinata.

Si da si nu.

V-ati inchipuit vreodata, fie si numai in joaca, ce ar fi si, mai ales, cum ar fi daca dumneavoastra si sotia sau sotul dumneavoastra ati semana leit la fire? N-ar fi de ca si cum v-ati vedea zi de zi, ceas de ceas pe dumneavoastra insiva? Cumplita imagine, nu?! Cu toate acestea, nu contenim sa reprosam celuilalt ca nu face lucrurile asa cum vrem noi sau cand vrem noi! Si uite asa apare fraza "ucigatoare" de relatii: "Tie nu-ti pasa niciodata de mine!" Cu siguranta ca puteti inlocui si singuri fraza de mai sus cu una din contexul relatiilor profesionale. Ce ziceti de: "Daca nu faci asta… te dau afara!"

Cat de toleranti ar fi bine sa fim?

Sincer, nu cred ca exista un raspuns ideal. Fiecare avem limite si limitari. Una dintre ele este ca nu ne putem nega pe noi insine, cine suntem. Si lista ar putea continua.

Pana acum nu am sesizat ca toleranta sa fi omorat pe cineva. Lipsa ei, da.

Toleranta in organizatii se recunoaste in mai multe feluri: in conversatiile care se poarta, modul in care se adreseaza oamenii unii altora, tipul de raportare si, nu in ultimul rand, prin subiectele discutate.

Lipsa de toleranta se vede in lipsa a ceea ce denumim comunicarea asertiva. Oamenii discuta despre altii judecandu-i sau emitand sentinte, in loc sa discute despre actiuni, obiective, rezultate.

Principiul tolerantei se bazeaza pe o sintagma simpla si echilibrata: "ce tie nu-ti place, altuia nu face". Se transpune si la nivelul comunicarii. "Nu spune despre altcineva ceea ce nu ti-ar placea sa auzi despre tine". De cele mai multe ori, comunicarea evaluativa raneste, jigneste, iar oamenii ies din astfel de conversatii cu resentimente, care apeleaza la alte judecati, evaluari… si uite asa apare un never-ending story. Cine a dat primul cu piatra? Dupa cateva saptamani nu mai poti raspunde.

In consecinta, diversitatea ne face bine, in ea rezida energie, creativitate, inovatie, provocare. Nu am inteles asta in anii trecuti… si cu cat ma luptam mai mult sa-i fac pe ceilalti sa faca intocmai ca mine, cu atat mai rau imi faceam mie insumi. Nu mai vorbesc de frustrarile celorlalti, de oamenii care au plecat din firma, unii din cauza mea.

Cea mai mare incercare a fost cand a trebuit sa spun "da" sau "ba" cand o persoana care plecase din firma, dupa niste ani, mi-a propus sa revina. Capacitatea mea de acceptanta fata de persoana respectiva era atat de mica… dupa niste certuri cumplite avute in anii din urma. Dar intre timp m-am mai antrenat si am invatat sa ma uit la lucrurile bune pe care le face omul acela, la calitatile sale, unele exceptionale… si am vazut unde sunt prioritatile mele si ale companiei. Toti oamenii au cate un talent. Suntem noi dispusi – atat de toleranti cu defectele lor – sa-i iubim pentru ceea ce sunt, fara sa-i judecam? Cu totii avem in organizatie oameni pe care ii simpatizam si pe care nu. Sa nu uitam ca fiecare conversatie purtata cu acesti "altii"… fara nervi si fara evaluari nepotrivite, este o mica victorie in devenirea noastra ca oameni. Un fel de a mai pune o caramida la evolutia noastra… Unii spun chiar ca acesta este sensul vietii.

Desi nu pare, a fi om este, in general, o treaba tare dificila!

Anca Bidian, CEO Kiwi Finance: Valori

Toleranta pentru mine reprezinta o forma superioara de intelegere, intelepciune, putere si civilizatie. Este nevoie de educatie si cultura, asimilata sau mostenita, de intelegere a sinelui, in primul rand, de cuprinderea efectelor lipsei de toleranta ca sa ajungi la profunzimea si capacitatea luxului de a fi tolerant. Pentru ca toleranta nu inseamna renuntare, slabiciune sau indiferenta, cu toate ca de multe ori, in mod gresit, tindem sa o asimilam cu ele. Este in primul rand, intelegerea si dovada de respect a faptului ca rasa umana este superioara: gandim, evoluam, avem idei, nevoi si aspiratii complexe si diferite. Toleranta este opusul instinctului primar, rudimentar si animalic de reactie adversa sau violenta la orice nu se incadreaza in tiparul cunoscut si limitat al unui individ sau comunitate: idei, aspiratii, rutina, mentalitati, credinta.

Teritoriul sau limitele tolerantei in organizatia pe care o conduc se suprapun cu valorile noastre: respect, incredere, competenta, responsabilitate. In cadrul acestor referinte ne-am cunoscut, dezvoltat, invatat, iertat si format in cei cinci ani de activitate. Accept idei, critici, argumente sau pareri, accept oricare a doua sansa si dialogul ca forma de comunicare. Insa am toleranta zero la minciuna, nesimtire si mediocritate, urasc si ma feresc de compromisul care compromite. Convingerea mea este ca performanta fiecaruia dintre noi se dezvolta si se maximizeaza intr-un mediu generos, transparent si eficient.

Nu suntem nici roboti, nici siamezi. Atunci cand ingradesti personalitatea si valoarea fiecaruia prin aplicarea unor tipare rigide si conservatoare pana la expirare, pierderea pe termen lung este in primul rand a managerului si a organizatiei pe care o conduce. Nu cred in organizatiile cu oameni dupa chipul si asemanarea managerului. Acestea esueaza de regula intr-o cultura a "yes man"-ului si nicidecum intr-un consens valoric.

Am colegi care nu imi seamana deloc, cu un mod de gandire si temperament opuse mie, ceea ce este si firesc. Ca adulti, nici nu putem fi la fel, oricat ne-am stradui. Ceea ce avem comun si ne leaga sunt valorile noastre ca indivizi, in primul rand. Toleranta nu este abdicare de la reguli, este in primul rand respect pentru sine si pentru ceilalti.

Cu toate ca este confundata de multe ori cu "iertarea greselilor", toleranta este cu totul altceva: este capacitatea de a asculta si de a recunoaste valori sau idei dincolo de sentimente, de simpatii sau antipatii, este forta de a decoji mesajul de orice conotatie personala, este lupta activa si continua cu orice fel de discriminare, este inteligenta de a descoperi si analiza cauzele si nu efectele, este rabdarea de a intelege si nu impulsul de a presupune, este puterea de a fi consecvent si nu contaminat de dezamagiri.

Toleranta iti da frumusete, seninatate, optimism si bucurie. Nu este usor de atins, dar ca sa vedem daca merita pretul, sa cautam un exemplu de valoare nascuta din intoleranta. Eu una nu am gasit.

Alexandru Doru Spataru, Partener – Manager, Front Line Marketing: Performanta

"Taria lantului se masoara prin rezistenta celei mai slabe verigi". Pornind de la aceasta zicala, cred ca termenul (in)toleranta ar trebui tradus in contextul nevoii de performanta a unui intreg grup de oameni, echipa sau companie.

Pe de o parte, toleranta prea mare poate fi un semn de slabiciune, iar pe de alta parte, intoleranta excesiva face ca vanitatea sa-si spuna cuvantul in detrimentul inteligentei manageriale.

In economia reala ne vedem pusi de foarte multe ori in situatia de a accepta sau nu momente de slabiciune ale unor oameni care, de altfel, pe parcurs au dovedit ca pot si doresc sa livreze performanta. Nu cred ca in acele momente trebuie luate decizii radical-punitive, ci mai degraba trebuie rezolvata sursa slabiciunii ocazionale. De aceea, a trimite un om acasa, intr-o mica vacanta, este un act de inteligenta si nu de toleranta.

John Dewey, un filozof american, a spus ca cea mai adanca dorinta a naturii umane este aceea de "a fi important". Aceasta dorinta trebuie tratata cu grija si parcimonie.

Intr-o companie in care asset-ul uman este esential, foarte importanta este motivarea fiecarui individ si mai ales recunoasterea momentului sau de glorie. Modul in care intelegem "toanele" prin care trec angajatii nostri face ca managementul sa fie descris ca "tolerant" sau "intolerant". Sigur ca daca angajatul refuza cu obstinatie sa lucreze in sistem si doreste sa fie permanent "vedeta-cu-statut-unic", atunci gradul de intelegere (sau toleranta) este foarte mic si poate duce pana la concediere.

In compania noastra exista 42 de oameni cu tot atatea caractere. Ar fi inutil, daca nu chiar absurd si neproductiv, sa cautam angajati care sa reproduca in oglinda profilul managerial. Acest mod de gandire nu atrage valori si nu construieste o echipa capabila sa livreze o valoare adaugata ideii initiale a fondatorilor companiei. Fiecare om trebuie inteles, ghidat si motivat pentru a-si putea manifesta contributia la succesul comun.

Sigur ca in cei cinci ani de existenta am avut si cazuri in care decizia unui angajat a creat pierderi din cauza unei analize de suprafata a proiectului. In aceste situatii, am preferat sa utilizam cazul ca un bun exemplu de "asa nu" si intreaga echipa a inteles mult mai bine ce are de facut. Cat despre angajatul respectiv… doi ani mai tarziu a fost promovat in pozitia de lider de echipa pentru ca din greseala sa a invatat mai mult decat din tone de carti. In alte cazuri, oameni care nu au tras concluzii din propriile greseli au parasit echipa.

… Asta pentru ca dorim ca rezistenta lantului sa fie cat mai mare.

Gabriel Bondarenco – Director General Romcar: Libertate

Traim si socializam intr-o lume a libertatilor, a opiniilor publice si a mentalitatilor fara constrangere. Activam intr-un mediu in care spiritul de toleranta reprezinta necesitatea care ne imbunatateste si care ne face sa evoluam. Voltaire definea toleranta ca fiind atributul umanitatii. Chiar si in momentele in care viata de zi cu zi iti arunca in cale piedici, intelegerea celorlalti te poate plasa pe linia de plutire si chiar deasupra ei.

Aflat la conducerea unei companii cu renume inveti sa cunosti si sa adopti pozitii fata de fiecare personalitate. Insa la baza unei colaborari de succes consider ca sta respectul fata de libertatea semenilor. Gandirea nu poate fi limitata de norme, iar opiniile contrare nu trebuie blamate. Intr-o societate democratica, drepturile egale la angajare si drepturile de promovare primeaza intereselor si disputelor.

In caracterul oricarui lider, toleranta este un atribut obligatoriu. Intelegerea fata de cei din jur este un semn de intelepciune care poate eradica probleme si care poate imbunatati caractere. Echipa din care faci parte este compusa din spirite, temperamente si mentalitati variate, avand ca scop comun adoptarea celui mai bun plan de actiune.

Nu vor exista niciodata doi indivizi cu pareri identice legate de fiecare subiect in parte. Intelegerea opiniei contrare si insusirea ei in cazul in care se dovedeste a fi una corecta creeaza diferenta care conduce spre succes. Toleranta nu trebuie utilizata ca o manevra tactica, cu atat mai putin de catre cei care detin puterea.

Acest atribut al umanitatii trebuie sa aiba limite bine definite, care odata depasite te conduc catre compromisuri inadecvate. Numai reusind sa iti impui o autodisciplina in acest sens, ajungi sa fii capabil sa tolerezi fapte, idei si, mai ales, libertatea, depasind astfel domeniul ingust al preconceptiilor gratuite.

Corolar

Atunci cand nu se cunosc indeajuns sau cand nu au experiente comune, oamenii tind sa se judece unii pe altii pe baza unor presupuneri. Cele pe care le facem despre ceilalti au legatura cu credintele si valorile noastre, dar si cu toata suita de prejudecati acumulate de-a lungul existentei.

Impresia pe care ne-o facem despre ceilalti poate fi influentata si de aprecierile pe care le fac in mod obisnuit cei din familie, din anturajul nostru, cel mai bun coleg sau prieten si se poate dovedi falsa. Toleranta ar presupune sa ne luptam permanent cu propriile noastre convingeri, cu stereotipurile de gandire, cu ideile noastre preconcepute pentru ca mintea sa ne fie pregatita sa accepte ideile, opiniile si felul de a fi diferit al celorlalti.