Cât valorează încrederea în era targetului făcut de acasă? | EDITORIAL

„Mâine nu stai cu mine acasă pentru că mami trebuie să‑și facă targetul până vineri”, i‑a spus, marți seară, Maria copilului său de 7 ani. Am ridicat sprâncenele, nu din judecată, ci din curiozitate. Mi s‑a părut scurt intervalul de la „mâine” până la „vineri”. Dar Maria, care lucrează în vânzări online, mi‑a răspuns zâmbind: „Ei, ți‑am spus eu că sunt competitivă. De fapt, am targetul făcut, dar vreau să fiu overachiever, ca să primesc bonus”. Maria lucrează de acasă și își face treaba foarte bine, într‑un ritm care i se potrivește. Spune că vine la birou doar o zi pe săptămână (de altfel, aceasta este politica firmei) și că este mult mai eficientă așa.

Discuția cu ea mi‑a adus aminte de una dintre concluziile evenimentului CEO + HR Roundtable din iunie, organizat de Revista CARIERE. Angajatorii invitați au vorbit despre echilibrul fragil dintre libertatea angajaților de a‑și organiza munca și nevoia managerilor de a păstra coeziunea echipelor. Dacă în unele companii managerii vin cinci zile pe săptămână la birou, iar echipele lor adoptă un program hibrid, în alte companii încă există o libertate mai mare a angajaților de a decide de unde să lucreze.

Personal, lucrez mai bine de acasă (pentru că, de cele mai multe ori, scriu textele și interviurile pe care le fac mai degrabă noaptea), însă recunosc că atunci când merg la birou rezolv multe sarcini mai repede, iar din discuțiile cu colegii apar mult mai multe idei noi. Însă de acasă e mai greu să conduci o echipă și să o ajuți să se dezvolte în direcția în care îți dorești ca lider.

Mi‑a rămas în minte o declarație dintr‑un interviu recent acordat Revistei CARIERE de Frank Rokers, Chief Risk Officer la ING Bank România: „Liderii români consideră deseori că managementul oamenilor este o activitate secundară a jobului lor. Când, de fapt, ar trebui să fie principala”.

Frank a observat, în doi ani de când stă în România, una dintre cele mai mari vulnerabilități din companii. Și aici apare o întrebare: dacă fiecare aleargă pe cont propriu după performanță, cine mai are timp să clădească echipele, să ofere mentorat, să observe burnoutul înainte să fie prea târziu?

Vedem în piață o competiție sănătoasă, dar și o presiune tot mai mare. Însă dorința de a face performanță combinată cu nevoia de flexibilitate a programului se va traduce în rezultate de business mai bune? Și cât din această energie va merge către inovație, strategie și construirea unor echipe sustenabile?

Răspunsul va sta, probabil, tot în încredere. Dar nu doar cea a angajatorului față de angajat. Ci și încrederea liderilor în faptul că investiția în oameni, chiar și când nu aduce rezultate instant, e singura formă de leadership care rezistă mai mult decât un deadline de vineri.

CITEȘTE ȘI: Ce-ar fi dacă… am gândi mai des cu capul nostru? | EDITORIAL

Foto: Adelina Mihai, publisher, Revista CARIERE