Eroare 404: Leadership indisponibil 

  

Într-o organizație există oameni bolnavi. Dar nu există boli. Există doar consecințe.

Consecințe ale eroziunii încrederii și respectului, ale supraorgoliilor ori exceselor, ale lipsei de dialog ori deficitului de transparență. Dar, mai ales, ale nepăsării, metastaza care, ignorată, se răspândește tăcut, pătrunzând până în cele mai ascunse unghere.

În organizații nu există boli.

Există leadership defectuos sau, pur și simplu, inexistent. Există lideri care nu văd, nu aud, nu simt. Lideri care refuză să recunoască simptomele, chiar și atunci când le au sub ochi.

Există lideri, răsfirați pe toate palierele ierarhiei organizaționale, care transformă epuizarea în virtute, în fală, în simbol al dedicării. Și care sunt aplaudați, câtă vreme cifrele arată bine, iar munca peste program se traduce în obiective atinse.

În organizații nu există boli.

Există lideri obsedați de control sau concentrați exclusiv pe profit, care se hrănesc cu bilanțuri pentru orice, mai puțin pentru oboseală. Pentru ei, oboseala nu are rubrică în raportări, nu apare în graficele de performanță. Câtă vreme treaba merge, nucleul rezistă, iar plecările sunt etichetate drept „noi oportunități”, niciun coeficient de mobilitate nu-i îngrijorează.

Nu, nu există boli în organizații. Există doar lideri care nu mai văd oamenii ca pe niște indivizi, ci ca pe niște resurse. Iar resursele nu obosesc, nu simt, nu cer.

În organizații nu există boli.

Există doar lideri care, chiar și atunci când nemulțumirea devine normă, tăcerea, regulă și plecările, obișnuință, ei tot aleg să privească în altă parte.

Pentru că a vedea ar însemna să asculte. A asculta ar însemna să recunoască. Iar a recunoaște ar însemna să schimbe. Iar schimbarea cere efort, cere responsabilitate. De ce s-ar încărca… Cifrele sunt bine.

În realitate, în organizații chiar nu există boli. Există doar oameni bolnavi, îmbolnăviți de prea multă presiune și muncă. Dar și oameni bolnavi de putere, de lene, de trufie, de prostie. Există și lichele, și mincinoși, și oportuniști, paraziți, perfizi ori meschini. Însă aceștia au sau nu putere să cangreneze echipele în funcție de răspunsul liderilor.

Un lider bun îi așază unde le e locul. Un lider erodat de orgolii mărunte se folosește de ei. E ca un pământ negru, mănos, care îi ajută să prindă rădăcini, să se întindă și să îmburuieneze totul.

Trăim un paradox. Cu cât organizațiile vorbesc mai mult despre bunăstare, siguranță, chiar fericire la job, cu atât statisticile scot la iveală o deteriorare accentuată a moralului. Cu cât liderii se străduiesc mai tare să demonstreze că le pasă, căacționează, că văd, cu atât patologia organizațională în zona psihică devine mai complexă.

Și nu vorbim doar despre România. La noi, ar fi simplu să dăm vina pe leadershipul administrativ, pe politica haotică, pe economia instabilă, pe taxarea sufocantă a muncii și pe impozitarea exagerată doar pentru a acoperi niște cheltuieli deșănțate ale unor nevrednici. NU. Fenomenul depășește cu mult granițele noastre. Statisticile care pe locul întâi în sondajele privind satisfacția la locul de muncă așază oboseala, cu toate formele ei, directe și indirecte, sunt la nivel global!

Poate pentru că ni se tot spune că traversăm cea mai prosperă epocă a omenirii, nevoile și așteptările noastre au devenit mai mari. Poate că tehnologia ne-a tarat creierele, aducându-ne într-o stare de fragilitate. Poate pandemia ne-a vulnerabilizat. Nu știu. Cert este că, în întreaga lume, zi de zi, milioane de oameni ajung în locuri unde nimeni nu-i vede.

În locuri în care nimeni nu aude tăcerile din ședințe, nimeni nu simte oboseala și nemulțumirea. În locuri în care liderii sunt, mai degrabă, o hibă în sistem. Eroare 404 există, dar este complet indisponibil.

Astfel de lideri nu conduc echipe. Conduc doar organizații de oameni care se prefac a fi sănătoși. Conduc doar o uzină… de făcut bani.

CITEȘTE ȘI: Despre sudoku, leadership și cota de gen. Careul așilor și cifra ce poate schimba jocul

Foto: ID 192335669 @ Ratz Attila | Dreamstime.com