Liderul ”umbră”

A venit!

E nervos! E nervos! E nervos! E nervos!

E bine! E bine! E bine! E bine!

De-a lungul carierei mele, am făcut parte din tot felul de echipe, mai mici sau mai mari, unite sau de-a dreptul dezbinate, extrem de implicate sau, dimpotrivă, total lipsite de entuziasm. Am avut aproape toate rolurile posibile, de la cele mai modeste poziții din ierarhie, până la funcții cu atribuții și responsabilități majore. Am lucrat în haos, dar și în ordine perfectă, în libertate absolută, dar și sub strict control, în liniște deplină sau într-o larmă de nedescris. Nimic din toate acestea însă nu mi-a influențat covârșitor drumul, nici lungul drum al carierei, nici pașii mici de zi cu zi.

Sunt mulți ani și pași lăsați în urmă, pe toți îi prețuiesc! Pentru că fiecare dintre ei mă ajută acum să observ mult mai detașat și obiectiv ce înseamnă, de fapt, măiestria în  leadership. Și, fără pretenția că redescopăr eu, acum, roata, mai vad foarte clar ceva. Acel ceva care, dincolo de mărimea echipei, de venituri sau succes, a contat de fiecare dată când am avut de făcut alegeri: modul în care liderul a construit în jurul lui ecosistemul uman, cum a conectat energiile și s-a conectat la energia echipei, cum a influențat, conștient ori inconștient, fluxul acesteia. Încă întâlnesc lideri care pur și simplu nu văd sau nu simt asta. Or mie, fiecare dintre acești ani și pași mi-a demonstrat că, dincolo de profesionalism, abilități, pasiune, rezultate, ceea ce dă cu adevărat valoare unei echipe este energia.

Energia dă putere și, indiferent de cât de reticenți am fi  în a admite asta, sursa primordială de energie într-o echipă este liderul.

Încă mă amuz, uneori pe bune, alteori cu râs amar, când îmi povestesc prietenii ce rumoare se iscă în fiecare dimineață, când intră liderul pe ușă. Instinctiv, oamenii caută să-și dea seama cum e: nervos, supărat, vesel sau, poate, pur și simplu, concentrat. Știu cum e, am trăit și eu această stare de incertitudine, care are forța de a schimba imediat energia și dinamica. Știu  cum e să aștepți un semnal, o reacție, un indiciu care să stabilească tonul zilei. Sau măcar al dimineții. Bine, poate fi și ca în bancul cu soacra, nora și baticul. Dar nici asta nu e sănătos.

Oricât am vrea să rămânem reci, dincolo de cuvinte, liderii au darul acesta de a-și conecta propriile energii, ca și valorile, și comportamentul, cu cele ale echipei. Lasă întotdeauna o amprentă asupra subconștientului colectiv, pentru că, dincolo de a conduce, liderul este ”umbra” care modelează și spiritul, și atmosfera de lucru. Nu trebuie să vorbească, nu trebuie să fie implicați, doar simpla lor prezență poate să transmită încredere, calm, sau, dimpotrivă, tensiune și neliniște. De fapt, aceasta și este adevărata măiestrie a leadershipului, nu în a impune ordine, ci în a lăsa o amprentă memorabilă asupra tuturor celor din jur.

Un lider bun, care își cunoaște propriile valori și trăiește în acord cu ele,  va lăsa o amprentă pozitivă, de autenticitate. E o ”umbră” stabilă, al cărei impact poate fi observat prin felul în care reacționează echipa în fața sa, dar și în fața provocărilor, crizelor ori a schimbării.

Un lider bun lasă întotdeauna în urma sa o poveste de succes. Dar, mai presus de asta, lasă o moștenire care nu se măsoară doar în cifre și realizări, ci și în valoarea pe care a adus-o echipelor, în cultura pe care a creat-o, în oamenii pe care i-a inspirat. Un astfel de lider rămâne ca o umbră și continuă să influențeze și să modeleze organizația, chiar și atunci când nu mai este acolo. Un astfel de lider rămâne ca o umbră și continuă să te influențeze chiar atunci când nici tu nu mai ești acolo.